SPONSORIZAREA PARINTILOR SI BUNICILOR DE CATRE DESCENDENTII LOR DIN QUEBEC.

SPONSORIZAREA PARINTILOR SI BUNICILOR DE CATRE DESCENDENTII LOR DIN QUEBEC.

Se ştie că după doi ani de suspendare, autorităţile federale de imigraţie (CIC, de la Citizenship and Immigration Canada) au reluat procesarea dosarelor de sponsorizare a părinţilor şi bunicilor (impropriu denumita de românii din Quebec „parenare”, cuvant ce nu exista in limba lui Eminescu).  După cum am mai scris la această rubrică, rezidenţii provinciei Quebec se află într-o situaţie specială, deoarece dosarele din această categorie se aprobă, pentru aspecte diferite, atât de CIC, cât şi de către MICC (Ministère de l’Immigration et des Communautées culturelles) din Quebec.  Aceasta poate crea o stare de confuzie cu privire la procedura de urmat în condiţiile noilor criterii introduse de CIC, care se aplică concomitent cu regulile neschimbate ale MICC.

Foarte important de reţinut este faptul că CIC a introdus un plafon anual de 5000 de dosare de sponsorizare a părinţilor şi bunicilor, care se aplică şi celor depuse de către rezidenţii Quebecului.  In competiţia care s-a dezlanţuit deja pe 2 ianuarie 2014, aceştia din urma se bucură însă de un avantaj major, deoarece au mai puţine formulare de completat şi mai puţine documente de adunat.  Intr-adevăr, acordul existent in materie de sponsorizare între Quebec şi Guvernul federal lasă pe seama MICC sarcina de a determina condiţiile financiare ale sponsorului, iar această determinare se produce într-o fază ulterioară, după ce CIC s-a pronunţat asupra restului de condiţii pe care trebuie sa le îndeplinească sponsorul.

Aşadar, cine se grăbeşte şi, profitând de acest avantaj, depune dosarul mai înainte de completarea plafonului susmenţionat, va avea tot timpul să adune documentele financiare pe care MICC i le va cere numai după aprobarea venită de la CIC, cu prilejul depunerii unui al doilea dosar menit să conducă la eliberarea certificatelor de selecţie (CSQ) pentru parinţii respectivi.  Şi acest al doilea dosar îi avantajează pe rezidenţii Quebecului (dacă facem abstracţie de faptul că trebuie sa achite taxe de procesare adiţionale), deoarece:

1)     Spre deosebire de sponsorii aflaţi în celelalte provincii canadiene, cei din Quebec nu trebuie să demonstreze un venit minim pe ultimii trei ani, ci numai pe ultimele 12 luni.

2)      Venitul minim pe care trebuie sa-l dovedească sponsorul din Quebec este acum mai scăzut decât cel pretins locuitorilor din alte provincii (înainte era invers); cu titlul de exemplu, o familie cu doi copii care sponsorizează un cuplu de părinţi trebuie să dispună în Quebec de 66.268 de dolari pe ultimele 12 luni (şi atât), pe când una din celelalte provicii trebuie să fi obţinut 69.950 în 2012, după ce în 2011 a realizat un venit de 68.689, iar în 2010 de 68.509 dolari.

3)     Locuitorii celorlalte provincii nu pot face dovada venitului minim decât cu avizul de cotizaţie eliberat de fisc (Notice of Assessment-NOA), pe când cei din Quebec pot produce în plus şi alte dovezi de resurse financiare, inclusiv capital investit, proprietăţi imobiliare şi fonduri de comerţ.  De asemenea, anumite alocaţii chiar incluse in NOA nu se acceptă de către autorităţile federale, dar sunt luate în calcul  de către MICC (de exemplu alocaţiile pentru copii şi ajutorul de şomaj).

Cât priveşte compoziţia familiei parenate, o victorie importantă a profesioniştilor şi publicului interesat, care au combătut cu hotărâre intenţia iniţială a CIC, o constituie renunţarea la proiectata reducere a vârstei de la care un descendent nu mai poate fi considerat ca aflat în întreţinerea părinţilor.  Astfel cum am anunţat la vremea respectivă, se anvizaja excluderea descendenţilor trecuţi de 18 ani din rândul celor ce puteau deveni rezidenţi permanenţi împreună cu părinţii lor, fie că aceştia din urmă erau la randul lor sponsorizaţi, fie că depuneau dosar ca imigranţi independenţi.

In urma protestelor legitime care au avertizat că foarte puţini candidaţi la imigraţie vor fi dispuşi să-şi abandoneze copiii aflaţi (cei mai mulţi) încă pe bancile şcolii (ca sa nu mai vorbim de lipsa de interes a Canadei de a se priva de o asemenea sursă de forţă de muncă), CIC a abandonat integral această bizară iniţiativă.  Ca urmare, descendenţii sub 22 de ani vor continua să fie incluşi în familia titularului de dosar (sau sa fie direct sponsorizaţi), iar cei trecuţi de această vârstă vor putea să rămână în această poziţie dacă (şi câtă vreme) se află în continuarea studiilor, sau suferă de o debilitate care-i împiedică să se întreţină singuri.

Si o altă precizare importantă: taxa de procesare federală nu va mai fi acceptată decât prin credit card (valabil pe cel puţin 9 luni) sau „certified cheque”.  Orice altă formă de plată (inclusiv on-line sau prin money order) nu va fi acceptată şi va duce la restituirea dosarului.  Dacă se întamplă aşa ceva, este 100% sigur că respectivul sponsor nu se va mai inscrie în plafonul anual de 5000 de dosare şi va trebui să-şi amâne demersul până în 2015.

La data când citiţi aceste rânduri, plafonul de 5000 de dosare este poate deja pe punctul de a fi completat.  Cu toate acestea, merită încercat, întrucât dosarul de sponsorizare pentru sponsorii aflaţi în Quebec poate fi pregatit în câteva zile dacă i se acordă atenţia cuvenită şi se evită orice erori  care ar putea duce la restituire (ceeace nu se poate asigura cu  certitudine fără asistenţă profesională).  In plus, chiar dacă se completează plafonul între timp, taxa de procesare se restituie şi cei în cauză au dosarul gata pregătit pentru la anul.

Reamintim că după aprobarea sponsorului şi după obţinerea subsecventă a certificatelor de selecţie, părinţii şi bunicii parenaţi depun un nou dosar la autorităţile federale pentru eliberarea vizelor de imigranţi.  De data aceasta însă nu mai sunt presaţi de spectrul vreunui alt plafon, iar certificatele de selecţie rămân valabile pe timp de trei ani.   Fac această menţine pentru că încă mai sunt numeoşi părinţi care îşi vizitează cu regularitate copii din Quebec (cheltuind de fiecare dată sume importante cu asigurări medicale private), dar ezită să se „lase” parenaţi dintr-o inexplicabilă teamă de a nu rupe legăturile cu ţara de baştină şi cu rudele rămase acolo.  Au tot timpul să se gândească la aceasta după ce primesc certificatele de selecţie şi este bine să li se explice că, o dată deveniţi rezidenţi canadieni, pot lipsi până la trei ani din orice interval de cinci ani luat în calcul, fără a-şi pierde acest statut (care le garantează însă asistenţa medicală integrală şi gratuită, precum şi dreptul la pensie chiar fără să fi muncit o singură zi în Canada, graţie noului acord încheiat cu România).

Share

Comentariile sunt închise.