SFARSITUL UNUI SEMESTRU CE A ABUNDAT IN SCHIMBAR

SFARSITUL UNUI SEMESTRU CE A ABUNDAT IN SCHIMBARI

Primim aproape zilnic corespondente de la persoane care traiesc cu impresia ca este de ajuns sa-si doreasca, pentru a fi primiti in Canada cu bratele deschise. Chiar si cei mai putin naivi privesc sistemul canadian de selectie a imigrantilor ca pe un set simplu de criterii imuabile si sunt extrem de surprinsi cand afla ca ceeace a fost valabil pentru prietenii lor cu cateva luni in urma, nu mai sta actualmernte in picioare.

Politica si procedurile de imigratie ale Canadei au fost dintotdeauna un domeniu extrem de mobil, dar perioada ultimelor cateva luni depaseste de departe orice „performante” precedente in aceasta directie. Mentinerea „la zi” a informatiilor de catre cei interesati este cu atat mai dificila cu cat nu avem de a face cu un singur sistem de selectie, ci cu unul la nivel federal dublat de sistemele proprii de selectie ale fiecarei provincii canadiene, care la randul lor se divid in sub–categorii, fiecare cu regimul propriu de functionare. Experienta de peste 20 de ani in materie de imigratie a autorului acestui articol arata ca un procent extrem de ridicat dintre cei ce-si doresc sa devina rezidenti canadieni rateaza „calificarea” pentru simplul motiv ca au ignorat aceasta diversitate de optiuni, sau, si mai deprimant, pentru ca au ezitat sa declanseze procedura cata vreme le era inca favorabila. Acest ultim risc devine din ce in ce mai acut, pe masura ce se accelereaza ritmul schimbarilor in toate compartimentele Imigratiei canadiene.

Asadar, ca sa incepem cu vestile proaste, intevalul la care ne referim a cunoscut un prim moratoriu de doi ani in ce priveste primirea dosarelor de sponsorizare a parintilor, care nu mai pot acum beneficia decat de asa numitele „supervize”, care le dau dreptul sa intre de cate ori doresc in Canada si sa stea de fiecare data cate doi ani, cu posibilitater de prelungire; reversul medaliei consta in conditiile de care depinde acordarea vizei, printre care obligativitatea examenului medical, cumpararea unei asigurari medicale private pentru cel putin 100 de mii de dolari si dovedirea unui venit minim al descendentilor care fac invitatia, similar cu cel cerut mai inainte pentru sponsorizare. Potrivit Departamentului federal al Imigratiei, noua infatisare a institutiei sponsorizarii, care va fi lansata in primavara lui 2014, va include dispozitii draconice, cum ar fi depunerea unei cautiuni de zeci de mii de dolari sau dovedirea unor venituri minime cu mult peste nivelele anterioare, fara a fi exclusa nici posibilitatea renuntarii definitive la aceasta institutie. Ratiunea fiind, desigur, cheltuielile enorme provocate bugetului canadian de asistenta medicala si sociala a parintilor si bunicilor deveniti rezidenti canadieni.

Tot foarte de curand s-a decis implementarea unei masuri anuntate cu cateva luni in urma, care a starnit un cor de proteste atat in comunitatile etnice din Canada, cat si in randurile practicienilor din domeniul imigratiei, si anume eliminarea unui numar de aproape 300 de mii de dosare depuse inainte de februarie 2008, care zac inca ne procesate in inventarul a numeroase ambasade canadiene. Pe scurt, Departamentul imigratiei a decis ca aceste dosare nu mai sunt interesante pentru economia Canadei, chiar daca la data inregistrarii lor corespundeau pe deplin criteriilor in vigoare, iar intarzierea in procesare este imputabila in exclusivitate aceluiasi Departament; in consecinta, candidatilor respectivi li se restituie (fara dobanda) taxele de procesare si sunt indemnati, daca li se pare ca mai corespund criteriilor actuale, sa depuna un nou dosar.  Observati ca Departamentul Imigratiei nici nu s-a mai obosit sa cerceteze daca printre dosarle aruncate la cos se aflau si unele ce corespundeau criteriilor intervenite dupa februarie 2008; rezulta ca cei aflati intr-o asemenea situatie ar fi trebuit, daca erau diligenti in optica guvernului, sa depuna dupa data respectiva un nou dosar, similar cu primul (care nu era inca procesat si nimeni nu i-a spus ca nici nu va mai fi), ca sa obtina totusi statutul de rezident permanent pe care-l cerusera in totala conformitate cu legea in vigoare la data inregistrarii.  Atata doar ca, si aici continuam cu vestile proaste, la sfarsitul lui iunie s-a decis sa nu se mai primeasca niciun dosar din categoria „Federal Skilled Workers” (FSW) decat daca titularul detine o oferta de lucru permanenta, aprobata de guvern, din partea unui angajator canadian (asa numitul „arranged employment”). Moratoriul ce a lovit acum si clasa imigrantilor independenti este justificat prin nevoia de pregatire a unui nou sistem de selectie, adaptat nevoilor pietei muncii (de fapt, toate modificarile introduse in ultimii 20 de ani au invocat aceelasi argument, diferind doar prisma prin care autorii lor intelegeau sa perceapa aceste nevoie).

Candidatii la imigratie independenta in provincia Quebec („pe partea franceza” cum le place forumurilor de pe Internet sa denumeasca acest sistem de selectie) au avut si ei parte de angaralele lor. Dupa ce MICC (Ministère de l’Immigration et des Communautés culturelles) a introdus obligativitatea testelor, la sfarsitul anului trecut, toti cei ce se pregateau sa depuna dosarele fara a da asemenea teste (care nu erau obligatorii pana in decembrie 2011), s-au apucat sa studieze ca sa obtina rezultate cat mai bune. Cine nu a apucat insa sa dea testele pana in martie 2012, s-a vazut confruntat cu o noua opreliste: introducerea grupelor de candidati bazate pe criteruil domeniilor de studii. Din cele trei grupe astfel formate, numai primele doua mai permit candidatilor respectivi sa depune dosare pana in martie viitor, cu precizarea ca numai la prima grupa (unde sunt cuprinsi foarte putini candidati cu diplome obtinute in afara Canadei) se pot depune un numar nelimitat de dosare; din grupa a doua (de care apartin contabilii, biochimistii, ingineri din diferite domenii, informaticienii etc.) se vor primi numai 14300 de dosare. Partea trista este ca, desi la inceput MICC publica periodic numarul la care se ajunsese, din iunie 2012 si-a schimbat tactica si, in prezent, nimeni nu mai stie cate dosare s-au depus, ca sa-si poata planifica cat de cat actiunile.

Nu sunt, desigur, numai aspecte negative in multitudinea de masuri ce s-au adoptat in ultima vreme. Chiar si ultimul aspect semnalat mai sus poate reprezenta pentru multi un obstacol insurmontabil pentru moment, dar reprezinta un mare avantaj pentru cei „ramasi in competitie”, pentru ca majoritatea dosarelor depuse in noile conditii pot fi solutionate fara interviu, ceeace era de neconceput pana anul trecut pentru dosarele depuse „pe partea franceza”.

Tot printre masurile pozitive se cuvine mentionat protocolul incheiat intre guvernul federal si cel din Quebec in baza caruia pentru un numar de 44 de ocupatii s-a introdus o procedura simplificata de eliberare a permiselor de munca, potrivit careia angajatorii nu mai trebuie sa dovedeasca eforturile intreprinse pentru recrutarea unui localnic ca sa primeasca avizul necesar (AMT: avis sur le marché du travail) pentru a angaja un muncitor strain.

O alta masura recenta a mers si mai departe, eliminand cu totul necesitatea unui AMT in privinta celor care trebuie sa-si reinoiasca permisele de munca dupa ce au depus dosar de rezidenta permanenta in categoria PEQ (programme de l’expérience québécoise). Reamintim ca pentru a se incadra in prevederile acestui PEQ, un beneficiar de permis de munca din Quebec trebuie sa fi lucrat cel putin un an intr-o ocupatie aflata pe primele trei trepte ale nomenclatorului canadian (CNP/NOC) si sa treaca un test de cunostinte lingvistice la nivel intermediar. Acest program din Quebec este similar in oarecare masura cu cel federal denumit „Canadian Experience Class” (CEC), care insa pretindea pana in prezent doi ani de activitate in Canada; in curand, insa, federalii vor reduce si ei perioada la un an, si atunci va fi mai avantajos pentru cei interesati sa aleaga programul federal, care nu le pretinde sa lucreze efectiv in Canada cu permis de munca, la data depunerii dosarului, ci numai sa fi lucrat un an din ultimii trei, chiar daca depun dosarul din afara Canadei.

Provincia care a mers cel mai departe in facilitarea angajarii personalului strain este insa Alberta, unde recent s-a extins aplicarea unui proiect pilot ce va fi in vigoare pana in vara lui 2013, cu probabilitate ridicata de prelungire. In infatisarea sa actuala, acest program permite angajarea unor muncitori straini (TFW, de la „temporary foreign workers”) fara nici un fel de aviz privind piata muncii (AMT, sau, in engleza, LMO, de la Labour Market Opinion). Este vorba de urmatoarele meserii: dulgheri, mecanici echipamente grele, fierari-betonisti, mecanici industriali, mecanici de santier, sudori, instalatori conducte si evaluatori-costuri in constructii. In afara de existenta unei oferte din partea unui angajator din Alberta (unde este o adevarata criza de forta de munca in aceste meserii), candidatul trebuie sa obtina si o scrisoare de aprobare, sau chiar un certificat de functionare (dupa cum este vorba de o meserie in care asemenea certificate sunt sau nu obligatorii) din partea organismului de resort din provincie (Apprenticeship and Industry Training, pe scurt AIT), care se poate obtine si din afara Canadei dupa o procedura nu extrem de complicata atunci cand respectivii pot dovedi experienta profesionala indestulatoare. Cu alte cuvinte, orice meserias din profesiile amintite poate incepe prin a obtine documentul corespunzator de la AIT, dupa care este suficient sa contacteze o firma de profil din Alberta si se poate considera ca si angajat. Pentru cei care au nevoie de certificat (nu numai de scrisoare de aporbare) se elibereaza un permis deschis de doi ani, care permite titularului sa-si schimbe cand vrea angajatorul, pe cand ceilalti obtin un permis de un an cu obligatia de a munci pentru cel ce i-a facut oferta; dupa ce obtin certificarea, pot si acestia primi permis deschis pe doi ani.  De exemplu, pentru a exercita meseria de sudor, instalator conducte, sau mechanic echipamente grele este obligatorie obtinerea certificatului, pe cand pentru dulgheri si mecanici industriali sau de santier, nu este.

Este important de retinut ca in Alberta exista si un program prin care cei ce au lucrat o perioada de timp pot cere statut de rezident permanent. Atunci cand e vorba de candidati din meseriile sus-pomenite, precum si din orice alta meserie pentru care se cere certificare (asa numitele „Compulsory and optional trades”), cererea de rezidenta permanent se poate depune dupa 6 luni de activitate, fara a fi nevoie de vreun demers din partea angajatorului (cum este cazul cu celelalte ocupatii). Lista completa a meseriilor ce beneficiaza de aceste conditii exceptional de avantajoase se gaseste aici si include 50 de ocupatii.

In asteptarea noilor criterii pentru selectia imigrantilor independenti din categoria federala FSW amintita mai sus, stim de pe acum ca se va pune accent pe incurajarea candidatilor tineri, cunoscatori ai uneia cel putin din limbile oficiale ale Canadei si vor avea o pondere mai redusa studiile universitare sau experienta profesionala acumulata in afara Canadei. In plus, se va crea o sub-categorie speciala rezervata meseriasilor, care vor fi inclusi, dupa ce-si manifesta dorinta de a emigra in Canada, intr-o lista speciala pusa la dispozitia angajatorilor canadieni; fericitii ce vor fi alesi de un angajator, se vor bucura de o procesare rapida si simplificata.

Share

Comentariile sunt închise.