PROCEDURA PROGRAMELOR PILOT PRIVIND PERSONALUL DOMESTIC

PROCEDURA PROGRAMELOR PILOT PRIVIND PERSONALUL DOMESTIC

 Intr-un articol anterior anunțam intrarea în vigoare a două programe pilot care permit celor cu oferte de lucru în două categorii de ocupații (Home child care provider și Home support worker) să transforme statutul lor inițial de rezident temporar într-unul de rezident permanent după ce au muncit timp de doi ani în ocupațiile respective.

Este vorba așadar de personalul de îngrijire a copiilor si de cel de îngrijire a vârstnicilor și handicapaților.  Asemenea îngrijitori pot fi angajați și potrivit procedurii de drept comun care guvernează obținerea permiselor de muncă în orice fel de ocupații, dar dacă se dorește ca în final aceștia să obțină statutul de rezidenți permanenți, trebuie ca de la bun început să-și depună dosarele prin procedura specifică celor două programe pilot.  Avantajul acestei opțiuni constă nu numai în faptul că devin rezidenți permanenți, dar și în alte două caracteristici de care beneficiază chiar și pe durata cât sunt încă rezidenți temporari: a) nu li se cere să prezinte o LMIA (Labour Market Impact Assessment, sau, în franceză, EIMT de la Étude d’impact sur le marché du travail) care constituie coșmarul angajatorilor, motiv pentru care aceștia ezită să recruteze lucrători străini și b) obțin un permis de muncă specific pentru ocupație (occupation-specific), nu pentru un anume angajator (employer-specific), deci își pot schimba oricând locul de muncă.

Trebuie menționat de la bun început că de cele două programe pilot nu beneficiază cei cu destinația Quebec.  In afară de această opreliște datorată faptului că autoritățile Quebecului nu doresc să ofere asemenea facilități, candidații potențiali trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

  1. Să posede o ofertă de lucru conformă cu numeroasele cerințe impuse prin formularul IMM 5983 recent introdus de IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada).
  2. Să fie în măsură să presteze activitățile specifice ocupației respective.
  3. Să obțină rezultate minime (relativ modeste) la un test de engleză (IELTS ori CELPIP) sau de franceză (TEF).
  4. Să satisfacă cerințele de studii impuse de noile programe[1].
  5. Să nu fie loviți de inadmisibilitate pe motive de sănătate sau criminalitate.

1) Oferta de lucru trebuie să se refere la o poziție cu norma întreagă (cel puțin 30 de ore pe săptămâna) și trebuie făcută de angajatorul canadian (de cele mai multe ori o familie care are nevoie de asemenea îngrijire) prin semnarea unui formular de cinci pagini în care se cer descrise în amănunțime nu numai salariul și programul de lucru, dar și ambianța în care angajatul își va desfășura activitatea, precum și condițiile de locuit (în ipoteza cănd va fi găzduit de angajator).  Pentru a da numai câteva exemple, indiferent unde va locui angajatul, în formular trebuie să apară numărul de încăperi din casa angajatorului, câte anume sunt dormitoare, câți adulți și câți copii locuiesc în casa respectivă.  Dacă angajatul va locui efectiv împreună cu familia respectivă, ceeace este cazul de cele mai multe ori, în formular trebuie să apară informții detaliate privind asemenea specte cum sunt: dacă va avea o cameră separată și în ce suprafață, cu ce este mobilată, cum este încălzită, dacă și cum se poate încuia acea încăpere, cum se pot bloca ferestrele, dacă angajatul are acces la dependințe sau dispune de baie și bucătărie separate etc.

2) Cât privește abilitatea angajatului de a îndeplini activitățile specifice ocupației respective, cele două programe pilot se limitează la a statua că se va ține cont de experiența trecută și de eventualele programe de training urmate de candidat pentru a se decide dacă respectivul poate face față cerințelor din așa numitul „lead statement” astfel cum este definit de Nomencatorul canadian de ocupații (NOC).  Pentru cei care îngrijesc copii, acest lead statement prevede: „îngrijitorii copiilor la domiciliul acestora…au grijă de bunăstarea și dezvoltarea fizică și integrarea socială a copiilor, îi asistă pe părinții copiilor în tot ce privește îngrijirea acestora și pot fi solicitați să îndeplinească alte activități domstice” (a se vedea ocupația cu numărul de cod NOC 4411).  Programul pilot menționează expres că nu contează de fel experiența acumulată de angajat în gospodăria proprie.  Se poate deduce că trebuie făcută dovada unei activități prealabile de îngrijire a copiilor în slujba altei familii, dar noul program pilot nu reproduce vechea condiție impusă în programul defunct rezervat pentru „live-in caregivers”, și anume cerința de a fi lucrat cel puțin un an într-o asemenea calitate.  Rezultă deci că aprecierea experienței anterioare este lăsată la discreția exclusivă a funcționarilor care vor adopta decizia finala.  Singurul element de orientare în această direcție îl constituie deocamdată enumerarea din lista de control pentru depunerea dosarului (IMM 5981) care menționează ca dovezi necesare pentru a demonstra abilitatea de a îndeplini activitatea: scrisori de referință de la angajatori anteriori (chiar și pentru munca ne plătită), contracte de muncă, fluturași de salariu, extrase oficiale din bazele de date  ale autorităților de resort, diplome și certificate.  Cealaltă categorie (Home support workers-NOC 4412) va fi apreciată în mod similar, pornindu-se de la un „lead statement” care-i definește ca asigurând îngrijire personală și companie pentru vârstnici, handicapați și convalescenți.

3) Cunoștințele lingvistice pe care candidatul trebuie sa le demonstreze pentru a beneficia de programul pilot se situeaza la un minim de nivel 5 în CLB (Canadian Language Benchmarks), ceeace pentru testul IELTS, de exemplu, se traduce în următoarele note: 4 pentru citit și 5 pentru restul de trei probe (înțelegere, exprimare și scris). Rezulttele testului trebuie incluse în dosar în momentul înregistrării.

4) Cerințele de studii obligatorii se rezumă la o diploma post-liceală pentru un curs cu durata de cel puțin un an care, dacă nu a fost obținută în Canada, trebuie evaluată de o instituție acreditată de IRCC, iar raportul atașat la dosar.  Obținerea unui asemenea raport poate dura în jur de două luni.   Cele cinci instituții acreditate sunt:

Pentru a cunoaște detaliile evaluarii prin oricare din instituțiile de mai sus este suficient să le introduceți denumirea în Google sau alt browser.

De menționat ca noile programe pilot nu au reprodus nici cerința pentru candidat de a fi absolvit un curs de specialitate cu durata de cel puțin 6 luni.  Este de așteptat însă ca aprobarea să fie mai lesnicioasă dacă diploma post-liceală a fost obținută într-un domeniu legat de activitățile celor două ocupații.  De menționat de asemenea că, deși nu apar ca cerințe obligatorii în noile programe, descrierile din NOC ale celor două ocupații menționează și alte aspecte ale pregătirii unui îngrijitor de copii sau de vârstnici, care s-ar putea să li se ceară, cum ar fi absolvirea unui curs de prim ajutor.  Toate acestea pot constitui elemente de apreciere în evaluarea candidaților, ținând seama de exprimarea extrem de vagă pe care o folosește actualmente situl IRCC în materie de „employment requirements”.

5) Inadmisibilitatea medicală se poate datora unei condiții care presupune un tratament costisitor, sau unei boli molipsitoare, iar inadmisibilitatea pe motive de criminalitate rezultă din cazierul judiciar care trebuie depus în mod obligatoriu.  In ultima ipoteză, există posibilitatea reabilitării, care se poate produce de plin drept sau la cerere, în funcție de gravitatea faptelor.

O data convins ca îndeplinește condițiile de mai sus, candidatul poate depune direct dosarul de rezidență permanentă la Centrul de procesare specializat din Edmonton Alberta.  Dosarul trebuie să cuprindă formularele de uz comun pentru rezidența permanetă, plus oferta de lucru sus-menționată și două formulare specifice pentru aceste programe pilot, respectiv Schedule 19 A și Schedule 19 B.  Cel din urmă poate fi depus de la bun început dacă solicitantul a acumulat deja doi ani de experiență în Canada, sau ulterior, în momentul când indeplinește această condiție.

Primind dosarul, Centrul de procesare verifică capacitatea candidatului de a îndeplini cerințele programului de îndată ce acumulează cei doi ani de experiență și, în caz afirmativ, eliberează permisul de lucru cu restricția pentru candidat de a se angaja numai în ocupația pentru care a depus dosarul (dar nu și pentru angajatorul care a semnat oferta).  Impreună cu titularul, primesc permise de lucru deschise sau permise de studii, după caz, și ceilalți membri ai familiei sale. De îndată ce titularul a acumulat cei doi ani de experiență în Canada, întreaga familie dobândește statutul de rezidenți permanenți.  Dacă dosarul se depune de către cineva care deja lucrează în Canada (exceptând Quebecul) de doi ani într-una din cele două ocupații, rezidența permanentă se dobândește pe loc.

Așa cum am mai menționat, cei care nu îndeplnesc condițiile noilor programe, sau care nu doresc să rămână definitiv în Canada, pot încerca să obțină un permis de lucru într-una din cele două ocupații prin procedura normală care presupune obținerea în prealabil de către angajator a unui LMIA/EIMT pentru care trebuie sa demonstreze–printr-o campanie de publicitate supusă unor restricții draconice–că nu a găsit un canadian care să preia poziția și totodată să achite o taxă de procesare de o mie de dolari.   Avantajul pentru angajator este că, cel puțin deocamdată, permisul de muncă va fi „employer-specific” deci nu există riscul ca angajatul să se mute la altă familie.  Din punctul de vedere al angajatului, însă, experiența dobândită pe baza unui asemenea permis de muncă nu-i va putea folosi pentru a solicita rezidența permanentă într-un program federal, deoarece ocupațiile 4411 și 4412 sunt the nivel C în NOC.  De reținut că pentru cei care beneficiază în prezent de asemenea permise, IRCC va lansa din nou, pentru 3 luni cu începere din 8 iulie 2019, un program special denumit „interim pathway for caregivers” care le va permite totuși să solicite rezidența permanentă în pofida restricției de mai sus, dacă au obținut permisele de muncă după 30 noiembrie 2014.

In încheiere doresc să subliniez că toate aceste facilități, care nu sunt străine de dorința liberalilor de a-și spori popularitatea în ajun de alegeri, presupun ca beneficiarii potențiali să-și ajusteze agenda de vacanță și să acorde prioritate pregătirii dosarelor, deoarece  riscă fie să piardă termenele instituite de IRCC (vezi mai sus), fie să rămână pe dinafară, deoarece numărul de dosare acceptate în baza programelor pilot este afectat de un plafon destul de restrictiv, cum am relatat în articolul anterior.

[1] De reținut că pentru ambele ocupații la care se referă acest articol, cerința minimă de studii conform cu definiția din Nomenclatorul canadian de ocupații (NOC) o constituie diploma de studii secundare.  Programele pilot impun însă ca cerință minimă o diplomă de studii post-secundare, cum vom vedea mai jos în articol.

Share

Comentariile sunt închise.