IMIGRAȚIE: SFÂRȘITUL „CONSULTANȚILOR FANTOMĂ”


IMIGRAȚIE: SFÂRȘITUL „CONSULTANȚILOR FANTOMĂ”

O dată cu bugetul care se află în plină dezbatere a Parlamentului federal,  va fi adoptată și o lege specială care pentru prima dată în istoria Canadei așează pe baze legale funcționarea profesiei de consultant de imigrație și înființează un organism însărcinat atât cu guvernarea propriei activități a membrilor săi, cât și cu investigarea și pedepsirea așa zișilor „ghost consultans” care sunt răspunzători de nenumărate fraude și au pe conștiință un număr considerabil de victime.  Noul organism se va numi „the College of Immigration and Citizenship Consultants” și va încorpora practic actualul „Immigration Consultants of Canada Regulatory Council” (ICCRC), care, fiind a „non-profit corporation” (deci supus acelorași reguli ca și, de pildă, o parohie bisericească), nu avea nici pe departe autoritatea pe care i-o va da noua lege.   In mod paradoxal, deși se știa prea bine că ICCRC era lipsit de asemenea atribuții, presa și numeroase organisme comunitare nu au încetat în ultimii ani să-l critice pentru că nu se războia cu consultanții neautorizați și se limita la sesizarea autorităților competente (RCMP si CBSA), care nu considerau–poate pe drept cuvânt–această activitate ca o prioritate printre operațiile pe care le desfășurau.

Această transformare reprezintă încununarea eforturilor continue a majoritații membrilor ICCRC (în special a celor grupați în CAPIC-Canadian Association of Professional Immigration Consultants) îndreptate spre regularizarea profesiei într-o formă care să recunoască pregătirea și competența membrilor săi, dar să asigure și  protecția clientelei oriunde s-ar afla, cu specială privire la cei situați în afara Canadei, ce cad cu ușurință pradă lipsei de scrupule a escrocilor locali care nu se sfiesc să le facă cele mai fantasmagorice promisiuni și să încaseze onorarii grase, profitând de ignoranța și naivitatea celor ce-și visează o viață nouă în Canada.   In acest sens, unul din primele articole ale noului proiect de lege se intitulează „Extraterritorial capacity” și conferă Colegiului puterea de a investiga fraude comise în afara Canadei câtă vreme nu încalcă legislația locală.  Prin adoptarea acestei legi, profesia de consultant de imigrație devine a doua, după asociația personalului de zbor, care este reglementată direct de la nivel federal, spre deoasebire de toate celelalte profesii care sunt reglementate la nivel de provincii (inclusiv doctorii, avocații, inginerii și contabilii).

Este bine de știut că majoritatea membrilor ICCRC (care vor deveni automat consultanți licențiați în cadrul noului Colegiu) sunt fie avocați proveniți din alte jurisdicții care și-au deschis propria practică după o pregătire temeinică în cadrul unor firme canadiene de avocatură din domeniul imigrației, fie absolvenți ai unor cursuri de lungă durată oferite de diferite universitați si colegii canadiene.  Absolut toți membrii IRCC au dat un examen sever de selecție orientat exclusiv pe probleme de imigrație[1] și sunt obligați să urmeze în fiecare an numeroase cursuri de perfecționare.  La această situație s-a ajuns după o îndelungată luptă condusă în special de o mână de foști funcționari din domeniul imigrației care își deschisesera firme de consultanță și au descoperit cât de numeroși erau cei care ofereau asemenea servicii fără să aibă vreo pregătire de specialitate și în afara oricărui control privind competența și probitatea lor profesională.  Respectivii foști funcționari s-au grupat într-o organizație denumită Organization of Professional Immigration Consultants-OPIC (devenită ulterior actualul CAPIC) și au început să desfășoare o intensă activitate educațională, reușind să coopteze și alți profesioniști cinstiți, interesați să se delimiteze de ignoranții și escrocii care-și arogau fără justificare calitatea de consultanți.  Obstacolul principal care stătea în calea adoptării unei legislații menite să reglementeze profesia îl constituia faptul că guvernul federal și guvernele provinciale arătau fiecare cu degetul la celălalt, susținând că această competență nu le aparține.

Momentul de referință când această situație a fost curmată l-a reprezentat un litigiu care a ajuns in fața Curții Supreme a Canadei și care a fost declanșat de acținea Baroului din British Columbia împotriva unui consultant pe nume Mangat, prin care se urmărea să i se interzică acestuia dreptul de a oferi servicii de consultanță contra cost.  Interesant este faptul că pe parcursul procedurii, dl. Mangat a fost primit ca membru în Baroul din Alberta și a declarat că nu mai este interesat în soluționarea cauzei respective.  Intre timp însă, președinta de atunci a OPIC, d-na Jill Sparling, intervenise în litigiu din dorința de a obține o hotărâre judecătorească cu caracter de precedent obligatoriu, menită să pună capăt conflictului  dintre federali și provinciali, ceeace s-a și întâmplat.  Procedura s-a continuat până a ajuns în fața Curții Supreme, care a decis că: 1) profesia de consultant de imigrație este legitimă și 2) competența de a o reglementa revine autorităților federale.   Ca urmare, între 2004 și 2011 Guvernul federal a încredințat reglementarea profesiei unui organizații numite CSIC (Canadian Society of Immigration Consultants), care a fost apoi înlocuită cu actualul ICCRC ca urmare a neregularităților comise de conducerea celei dintâi în relațiile cu proprii membri.  Amândouă aceste organizații au avut regim de corporații non-profit, funcționând pe baza unei legi denumite Canada Not-for-profit Corporations Act.  Actualul proiect precizeaza de aceea de la bun început că noul Colegiu nu va avea nimic a face cu legea respectivă, ale cărei prevederi au făcut imposibilă timp de 15 ani orice investigație serioasă a activității celor care nu erau incluși printre membrii organizației, adică tocmai a celor care generează șirul neîntrerupt de relatări negative din mass-media[2].

Sub regimul noii legi, situația se va schimba în mod dramatic.  Nu numai ca viitorul Colegiu va avea dreptul să urmărească și pe cei care nu au calitatea de membri, dar investigatorii săi vor avea dreptul de la lege sa intre în sediul oricărei firme bănuită că oferă servicii ne autorizate sau că a fraudat clientela, să acceseze toate documentele găsite, să confiște orice materiale compromițătoare și, la nevoie, să pătrundă chiar în locuințele celor anchetați, daca obțin aprobarea unui judecător de pace.

De asemenea, noile prevederi interzic oricărei persoane care nu are calitatea de membru al Colegiului să se declare consultant de imigrație, sau de cetățenie, sau „international student immigration advisor”.  Colegiul va putea acționa în justiție orice persoană care desfășoară activitați de consultanță în domeniul imigrației cerând o „injunction” care-i va interzice să continue.  Viitoarea lege prevede sancțiuni severe pentru încălcarea prevederilor sale, mergând până la amenzi de  50 de mii de dolari și închisoare până la doi ani.

Un efect foarte probabil pe care-l va avea reglementarea profesiei de consultant printr-un „Act of the Parliament of Canada” va fi acela că diferite guverne provinciale, inclusiv cel al Quebecului, vor trebui să renunțe la propriile reglementări privind această profesie și să accepte că simpla calitate de membru al viitorului Colegiu conferă celui în cauză dreptul de a reprezenta clientela în orice cauză ce are a face cu imigrația sau cetățenia.   Cel puțin aceasta este opinia d-lui Phill Mooney care a fost primul președinte al ICCRC și este unul din cel mai bine informați membri ai săi.

Cât privește momentul adoptării și intrării în vigoare a noilor prevederi,  se cuvine menționat că proiectul pe care l-am discutat este parte integrantă a pachetului de legi prin care a fost supus spre aprobarea Parlamentului bugetul pe anul fiscal actual.   Este un așa numit „omnibus bill” care va fi în mod cert adoptat datorita majorității de care dispune Guvernul liberal și nu încape nici o îndoială că va trece și de Senat, care în mod tradițional nu face obiecțiuni când este vorba de buget.  După ce va pacurge etapele procedurale normale (trei lecturi în Parlament, aprobarea de către Comitetul parlamentar pentru Finanțe–cu majoritate liberală–și aprobarea Senatului), proiectul va fi promulgat de Guvernatorul General al Canadei (etapă cunoscută sub numele de Royal Assent) la o dată pe care tot Guvernul o stabilește, deci mai mult ca sigur înainte de apropiatele alegeri legislative.  Din acel moment proiectul devine lege și nu mai rămâne decât să fie pus în aplicare.


[1] De menționat că membrii barourilor provinciale sunt abilitați să ofere servicii de imigrație chiar dacă nu au urmat niciun curs de specialitate (de regula universitațile oferă un curs facultativ pe aceată tematică), prin simpla lor apartenență la un asemenea barou.

[2] De remarcat că în pofida protestelor repetate ale ICCRC, presa a continuat până de curând să ignore distincția dintre membrii săi și masa de reprezentanți ne autorizați care generau asemenea situații.  Este adevărat că au existat și cazuri, extrem de rare însă, când autorii unor asemenea fraude s-au dovedit a fi membri ai ICCRC,  dar același lucru se poate spune și de unii membri ai barourilor de avocați, ceeace presa pare să lase sub tăcere.

Share

23 februarie 2019: Noutăți îmbucurătoare pentru personalul domestic.

23 februarie 2019: Noutăți îmbucurătoare pentru personalul domestic

Ministrul Imigrației, dl. Ahmed Hussen a anunțat apropiata lansare a două noi programe pilot cu durata de 5 ani, care vor permite celor din categoria „caregivers” să se instaleze cu întreaga familie în Canada dacă primesc un permis de muncă și să depună apoi dosar de rezidență permanentă, după ce au muncit doi ani în baza acelui permis.

Aceste programe sunt menite să le înlocuiască pe cele actuale, care vizează personalul domestic angajat pentru îngrijirea copiilor (Caring for Children) sau a persoanelor ce necesită asistență medicală (Caring for People with High Medical Needs) și care nu pot servi ca punct de plecare pentru obținerea rezidenței permanente decât în ce le privește pe asistentele medicale care îndeplinesc criteriile foarte drastice impuse de sistemul Express Entry. Ceilalți temporary foreign workers” care sunt incluși în această a doua categorie, respectiv „home support workers”, nu îndeplinesc criteriile sistemului Express Entry pentru că ocupă poziții aflate la nivelul C din NOC (National Occupational Classification).

In așteptarea momentului când se vor lansa cele două noi programe pilot, dl. Ministru Hussen a anunțat lansarea cu începere de la 4 martie 2019 a unui program interimar prin care cei aflați actualmente în situația de a nu putea cere rezidența permanentă vor avea la dispoziție trei luni (deci un interval extrem de scurt) pentru a pregăti și depune asemenea cereri.  Condițiile pe care trebuie să le îndeplinescă solicitanții sunt următoarele:

  1. Să se afle în Canada în baza unui permis de lucru valid, sau să fi cerut extinderea acestuia, fiind actualmente în așteptarea deciziei.
  2. Să fi aumulat cel puțin 12 luni de experiență cu norma întreagă (cel puțin 30 de ore pe săptămână) începând din 30 noiembrie 2014, fie ca „home child provider” (conform definiției din NOC 4411, dar cu excluderea așa numiților „foster parents”), fie ca „home support worker” (conform definiției din National Occupational Classification, NOC 4412, dar exceptându-i pe „hosekeepers”).
  3. Să prezinte rezultatele unui test de engleză sau de franceză care să ateste cel puțin nivelul CLB 5 (începător-avansat) la toate cele patru probe.  CLIC AICI pentru a afla ce înseamnă acest nivel pentru diferitele teste acceptate de IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada).
  4. Să prezinte dovezi că deține o diplomă de școală secundară din Canada, sau echivalentul acesteia confirmat de o instituție acreditată de IRCC (CLIC AICI pentru a consulta lista lor).

După cum se vede, candidații care doresc să profite de aceste trei luni când vor putea cere rezidența permanentă au de colectat numeroase documente și trebuie să se înscrie imediat la un test lingvistic pentru a se încadra în intervalul scurt care le stă la dispoziție.  Nu credem că mai este necesar să insistăm asupra necesității de a-și asigura asitența profesională calificată.

Vom reveni cu detalii când vom știi mai multe despre noile programe pilot.Share

PROGRAMELE DE IMIGRATIE ALE PROVINCIEI MANITOBA

PROGRAMELE DE IMIGRATIE ALE PROVINCIEI MANITOBA

Continuăm cu acest articol prezentarea oportunităților de emigrare în Canada oferite de diferitele sale provincii prin așa numitele „Provincial Nominee Programs”.  Astăzi ne ocupăm de Manitoba Provincial Nominee Program (MPNP).  Provincia Manitoba  administrează mai multe sub-programe destinate imigranților economici, și anume: Skilled Workers Overseas, Skilled Workers in Manitoba, Employer Direct Recruitment și International Education Stream.  Nu ne ocupăm în acest articol de „Business Investor Stream” care a fost prezentat înt-un număr anterior al acestei publicații.

Manitoba absoarbe în fiecare an un număr impresionant de imigranți (circa 15 mii), dar are nevoie de și mai mulți pentru a-și acoperi nevoile de forță de muncă.  Potrivit estimărilor efectuate de Guvern, în 2020 Manitoba va suferi un deficit de forță de muncă de 20 de mii de „skilled workers”, ceeace nu poate fi decât o veste bună pentru candidații care își propun să se instaleze în această provincie; printre altele și pentru că oferă o garanție că Manitoba nu va copia exemplul Quebecului care tocmai a decis să arunce la coș peste 18 mii de dosare aflate în inventarul său.  De menționat de asemenea că potrivit unui recent sondaj, 85 % din candidații nominalizați de provincie își găsiseră de lucru în primele trei luni de la sosire, 76 % își cumpăraseră case în primii cinci ani, iar 95% se stabliseră în mod permanent în Manitoba.

Primele două sub-programe (streams) menționate la început  (Skilled Workers Overseas și Skilled Workers in Manitoba) se supun unor reguli similare, deosebirea constând în maniera prin care candidatul și-a acumulat experiența profesională, respectiv în Manitoba sau în afara acestei provincii, cu consecința ca cei dintâi au șanse mai mari de a primi o invitație (Letter of Advice to Apply -LAA) de a depune dosarul la autoritățile provinciale.  De asemenea, de șanse mai mari și de o procesare mai rapidă beneficiază cei care exercită ocupații aflate pe „Manitoba In-Demand Occupations List”, în care sunt grupate ocupații selecționate din nouă mari domenii profesionale: 1 – Business, finance and administration occupations; 2 – Natural and applied sciences and related occupations; 3 – Health occupations; 4 – Occupations in social science, education, government service and religion; 5 – Occupations in art, culture, recreation and sport; 6 – Sales and service occupations; 7 – Trades, transport and equipment operators and related occupations; 8 – Occupations unique to primary industry; 9 – Occupations unique to processing, manufacturing and utilities.  Cu titlu de exemplu, în prima categorie intră 21 de ocupații printre care manageri și funcționari din sectoarele bancar, financiar, resurse umane și marketing, contabili, auditori, asistenți legali și grefieri, administratori etc.  In a doua categorie intră peste 30 de ocupații printre care ingineri de diferite profile, biologi, matematicieni, chimiști, tehnicieni, piloți etc.  Sărind acum la cea de a șaptea categorie (pentru că nu dispunem de spațiul necesar pentru o prezentare exhaustivă), vom regăsi numeroase meserii printre care: electricieni, strungari, dulgheri, zidari, zugravi, macaragii, mecanici etc.  Lista completă poate fi consultată la:

https://www.immigratemanitoba.com/immigrate-to-manitoba/in-demand-occupations/

Un detaliu extrem de important pentru francofonii dezamăgiți de situația din Quebec îl constituie faptul că nu trebuie neapărat să figureze pe lista sus-menționată pentru a beneficia de prioritate cei care demonstrează cu teste oficiale că stăpânesc franceza la un nivel superior englezei, respectiv cel puțin la nivelul 7 CLB (de la Canadian Language Benchmarks)[1].

De menționat că francofonii care solicită permise de muncă pot beneficia și de programul federal „Mobilité francophone” care scutește angajatorul de procedura anevoioasă prin care se  obține de regulă aprobarea Guvernului sub forma unui „Labour Market Impact Assessment” și care poate conduce și el în ultimă instanță la dobândirea rezidenței permanente.

Revenind la procedura prin care un candidat obține statutul de rezident permanent canadian în contextul MPNP, aceasta conține trei trepte: 1) Inregistrarea unei „Expression of Interest” (EOI) prin deschiderea unui on-line „Government of Manitoba account”; 2) Obținerea unei invitații de a depune o „MPNP application” și 3) Depunerea unui dosar de rezidență permanentă la autoritățile federale (IRCC) ca urmare a nominalizării de către MPNP.

1) Deschiderea contului de la pct. 1 se face pornind de la următorul link: https://web22.gov.mb.ca/sso/Account/LogOn. Candidatul trebuie să-și decline identitatea, să indice modalitatea de contactare, apoi să introducă detaliile privind studiile, experiența sa profesională și cunoștiințele lingvistice, iar în final să prezinte conecția sa cu Manitoba și cu Canada.

2) Pentru a primi o invitație (Letter of Advice to Apply) candidatul trebuie să acumuleze un numar minim de puncte, care se atribuie potrivit unei grile specifice provinciei Manitoba pentru următorii factori: a) cunoștințe lingvistice dovedite cu test (maximum 125 de puncte), b) vârsta (maximum 75 de puncte care se acordă celor între 21 și 45 de ani, descrescând în ambele sensuri până la 20 de puncte pentru 18 ani și 10 puncte pentru 49 de ani, dincolo de care nu se mai acordă puncte); c) experiența profesională (75 de puncte pentru cel puțin 4 ani cu norma întreagă, la care se adaugă alte 100 de puncte dacă experiența este acumulată într-o ocupație pentru care Manitoba impune obținerea unei licențe care i-a și fost emisă candidatului); d) studii (maximum 125 de puncte care se atribuie pentru masterat sau doctorat, descrescând la 115 pentru două diplome post-liceale dintre care una atribuită la capătul unui program de 3 ani, apoi 110 pentru diploma de licență sau de colegiu post-liceal cu durata de trei ani, 100 pentru diploma post-liceala de doi ani și 70 pentru diploma de un an sau certificat de meserie); e) adaptabilitate (până la 500 de puncte care se atribuie în funcție de tipul de conecție pe care o are candidatul cu Manitoba, respectiv rude apropiate-200, studii de cel puțin un an sau activitate profesionala de cel puțin 6 luni în Manitoba-100, iar maximum de 500 îl obțin cei care au lucrat 6 luni în Manitoba într-o ocupație de pe „Manitoba In-Demand Occupations List” și beneficiază în plus de o ofertă de lucru pe termen lung).

O inovație a MPNP o constituie posibilittea de a reduce punctajul prin luarea în calcul a factorilor de risc.  Astfel, se scad până la 200 de puncte pentru experiență profesională dobândită sau studii efectuate în altă provincie canadiană, afară numai dacă respectivul candidat nu are o rudă apropiată în acea provincie, sau a mai depus o aplicație în altă provincie canadiană.

In afara satisfacerii criteriilor de selecție, candidații mai trebuie să dovedească fonduri de instalare al caror cuantum poate fi consultat la: https://www.immigratemanitoba.com/immigrate-to-manitoba/general-mpnp-policies/settlement-funds/ De asemenea, candidații din ambele sub-programe examinate până acum trebuie să prezinte un plan de instalare (settlement plan) în care să explice cum intenționează să procedeze pentru a se stabili cu succes în Manitoba și a contribui la prosperitatea economică a acestei provincii.

Cât privește sub-programul „International Education Stream”, acesta prezintă mai puțin interes pentru cititorii noștri deoarece este rezervat exclusiv celor care au absolvit studii post-liceale în Manitoba și care, o dată ajunși la acest moment, sunt deja avizați cu privire la criteriile de selecție proprii celor trei canale prin care pot obține rezidența permanentă, respectiv: Career Employment Pathway, Graduate Internship Pathway și International Student Entrepreneur Pilot.

MPNP emite periodic invitații candidaților pe care-i selecționează.   Cea mai recentă extragere a avut loc pe 21 februarie 2019 și a identificat 338 de candidați din categoria Skilled Workers Overseas, scorul minim fiind de 566.  Cu numai șase zile mai înainte s-au emis 344 de invitații (Letters of Advice to Apply -LAAs) dintre care 120 pentru Skilled Workers in Manitoba, 34 pentru International Education Stream și 290 pentru Skilled Workers Overseas.  De reținut că scorul minim necesar diferă de la o extragere la alta, ca și în sistemul federal Express Entry.

Cei care primesc invitații, au la dispoziție 60 de zile pentru a pregăti și a depune dosarul propriuzis.  O dată aprobat, aceștia primesc o nominalizare pe baza căreia pot depune cererea de rezidență permanentă la autoritățile federale (IRCC, de la Immigration, Refugee and Citizenship Canada).  Deocamdată aceste dosare continuă să fie acceptate numai sub forma „clasică” de formulare și documente trimise prin poștă pe adresa autorităților de resort.  Spre deosebire de dosarele depuse on-line prin sistemul Express Entry, cele la care ne referim au din acest motiv o durată mult mai îndelungată de procesare, la fel, de altfel, ca și cele care încă mai pot fi depuse de candidații care primesc certificate de selecție dela Quebec.

In afara sub-programelor la care candidații primesc LAA pe baza punctajului acumulat, se poate emigra în Manitoba și prin așa numitul „Employment Direct Recruitment”.  Angajatorii din Manitoba care îndeplinesc criteriile de eligibilitate, pot prezenta liste cu candidați străini cărora le-au făcut oferte ferme de lucru.  Angajatorii trebuie să probeze că funcționează de cel puțin trei ani în Manitoba, că au publicat oferta pentru cel puțin patru săptămâni prin metodele listate de MPNP și că au obținut un venit de cel puțin un sfert de milion de dolari în cei trei ani care preced aplicația.  Cât priveste candidații, sunt acceptați cei cu vârsta între 21 și 45 de ani care dețin diplome post-liceale (dar numai dacă așa o cere angajatorul), au lucrat cel puțin trei ani din ultimii cinci într-o ocupație înrudită cu cea oferită de angajator și dovedesc cu test cunoștințe lingvisitce în engleză sau franceză cel puțin la  nivelul 5 pe scala CLB, ceeace este o pretenție destul de modestă comparat cu cerințele din sistemul federal.  Mai mult, în cazul ofertelor care privesc ocupații cu calificare inferioară (nivelele C și D din NOC-adică din Nomenclatorul canadian de ocupații), MPNP acceptă de la caz la caz și teste care demonstrează un nivel CLB de numai 4 (adică începători).  O dată aprobată cererea angajatorului, candidatul primește un certificat de nominalizare și, din acest moment, urmeaza aceeași procedura ca și beneficiarii programelor prezentate anterior.

3) Dosarul de rezidență permanentă trebuie depus în maximum 6 luni de la data nominalizării de către MPNP, la Centralized Intake Office (CIO) din Sydney, Nova Scotia care eliberează în interval de câteva luni o confirmare cu număr de dosar (Acknowledgement of Receipt), iar finalizarea aplicației urmează după alte 15 până la 19 luni.  CIO nu se implică în procesul de selecție, care a fost epuizat de MPNP, dar procedează la verificări ale antecedentelor candidatului și îi eliberează un formular pentru efectuarea vizitei medicale.  Cu toate acestea, CIO are competența de a bloca procedura și de a refuza aplicația dacă stabilește că în dosar s-au depus documente falsificate, sau constată că respectivul candidat nu intenționeaza în ultimă instanță să se stabilească în Manitoba.

[1] Amănunte privind testele pot fi consultate la: https://www.immigratemanitoba.com/immigrate-to-manitoba/general-mpnp-policies/language-proficiency/Share

CUM SE POATE EMIGRA IN PROVINCIA ALBERTA (AB)

CUM SE POATE EMIGRA IN PROVINCIA ALBERTA (AB)

Denumirea generica pentru procedurile administrate de provincia Alberta este AINB: Alberta Immigratio Nominee Program.  Acest program include în prezent trei canale prin care este dirijat influxul de imigranți: Alberta Opportunity Stream (AOS),  Alberta Express Entry Stream și Self-Employed Farmer Stream.  La acesta din urmă ne-am referit într-un articol anterior, deci ne vom concentra acum pe primele două.

AOS ste rezervat celor care dețin deja un permis de lucru valabil în Canada, obținut print-una din următoarele căi:

  • Pe baza unei aprobări (LMIA, de la Labour Market Impact Assessment, sau în franceză, EIMT-étude d’impact sur le marché du travail) emisă angajatorului de către „Employment Canada”.
  • Pe baza unei excepții de la necesitatea de a deține o LMIA, ca urmare a unor tratate comerciale, sau a transferului de personal în interiorul aceleiași companii, sau în cadrul categoriilor „International Experience Canada” și „Mobilité Francophone”.
  • Ca urmare a absolvirii unui program de învățământ post-liceal din Alberta (Post-Graduation Work Permit -PGWP), cu condiția ca ocupația actuală a candidatului să fie corelată cu programul de studiu urmat.

Nu sunt acceptați candidații care au depus cereri de refugiați (refugee claims) și cei care lucrează în alte provincii canadiene.  De asemenea, o serie de ocupații nu sunt acceptate în cadrul AOS, cum ar fi: profesori de școli elementare și medii, personalul religios, actori, scriitori, muzicieni, pictori, atleți, agenți imobiliari, minieri, grefieri, șoferi de taxi etc.  Lista completă poate fi consultată în situl AINP la: https://www.alberta.ca/ainp.aspx

Cât privește cunoștințele lingvistice, pretențiile Albertei sunt mult mai modeste decât rigorile practicate la nivel federal, deoarece sunt acceptați candidații care au dovedit prin test un nivel de engleză sau franceză relativ modest, respectiv CLB 4, adica începător-avansat. Numai personalului medical i se impune un nivel CLB 7 (intermediar-avansat).

Dosarele din aceasta categorie se expediază prin poștă sau curier la sediul AINP, iar în caz de reușită, fericiții candidați primesc o nominalizare cu care pot depune un al doilea dosar la autoritățile federale (Immigration, Refugee and Citizenzip Canada-IRCC) pentru a obține statutul de rezidenți permanenți canadieni.

Nu vom stărui mai mult asupra AOS, deoarece puțini dintre cititorii noștri beneficiază în prezent de permise de muncă în provincia Alberta.

Mult mai interesant ni se pare din acest punct de vedere Alberta Express Entry Stream, care este rezervat candidaților care și-au creat deja un profil Express Entry la IRCC prin care și-au exprimat dorința de a se instala în Alberta. De la bun început trebuie menționat avantajul substanțial pe care îl oferă această modalitate de emigrare, deoarece spre deosebire de scorul minim (circa 420 de puncte) cu care candidații au șanse de a fi selecționați prin extragerile periodice din cadrul așa-nimitului Comprehensive Ranking System (CRS) la nivel federal, Alberta pretinde numai 300 de puncte.

AINP accesează periodic așa numitul „Express Entry pool of candidates” și selecționează pe cei care sunt considerați a avea cele mai mari șanse de a se instala cu succes în Alberta; aceștia primesc o notificare de interes în baza căreia vor depune un dosar care, o dată acceptat, le va adăuga 600 de puncte la scorul Express Entry cu consecința că vor primi o ITA (Invitation to Apply) de la IRCC în interval de maximum 2-3 săptămâni, iar confirmarea statutului de rezident permanent urmează în alte 6 luni de când și-au depus aplicația on-line.

Pentru a stârni interesul provinciei Alberta, cei în cauză trebuie de asemenea să dovedească experiență profesională într-o ocupație care  contribuie la dezvoltarea sau diverificarea economică a provinciei.  Nu există o listă cu asemenea ocupații, dar AINP avertizează că au șanse mai reduse de reușită cei cu ocupații listate ca inacceptabile în categoria AOS (vezi mai sus) sau cu ocupații pentru care ESDC (Employment and Social Development Canada) refuză să proceseze aplicații pentru LMIA/EIMT, cum ar fi NOC 7271 – Scaffolders și NOC 7293 – Insulators.  De asemenea, sunt șanse mai reduse pentru cei ai căror ocupații fac obiectul unui număr considerabil ridicat de aplicații, precum și cei al căror profil Express Entry expiră în trei luni (de unde necesitatea pentru candidați de a-și reînnoi profilul când se apropie de expirare).

In schimb, au șanse mai ridicate de a primi notificări de interes din partea AINP: a) cei care au acumulat experiență profesională în Alberta sau dețin o ofertă de lucru de la un angajator albertan; b) cei care au absolvit un program de studii post-liceale în Alberta și c) cei care au rude apropiate în Alberta, respectiv părinți, copii sau frați/surori.

Notificarea de interes se transmite candidatului prin profilul său Express Entry din situl IRCC.  In interval de maximum două săptămâni de când a primit-o, acesta trebuie să o trimită prin email la AINP împreună cu indicativul profilului său Express Entry și informții despre eventuale încercări anterioare de a emigra în AB (adresa este albertaexpressentry@gov.ab.ca), după care va primi o confirmare și, foarte posibil, o invitație de a depune dosarul propriuzis împreună cu formularul oficial (care nu este disponibil în situl AINP, ci este transmis numai candidaților selecționați).  De menționat că AINP nu percepe nici o taxă de procesare, cum se întâmplă de pildă cu provincia Ontario, care, pentru un program similar, încasează o taxă de 1500 de dolari.

In continuare, candidații transmit dosarul prin poștă sau curier și așteaptă să primescă nominalizarea AINP, care le parvine tot prin contul lor Express Entry și, după ce o acceptă, pot înregistra on-line aplicația pentru rezidența permanentă de îndată ce primesc ITA, ceeace se întâmplă automat la prima extragere (draw) operată de IRCC, ținând cont că beneficiarii obțin, cum spuneam, 600 de puncte suplimentre de la AINP.

Precizăm că în anul 2018, Guvernul federal a repartizat provinciei Alberta un număr de 5600 de locuri pentru candidații AINP.  Până la ora actuală s-au emis certificate de nominalizare pentru toate aceste poziții, iar cifra pentru 2019 încă nu s-a dat publicității la data redactării acestui articol.  De menționat că 1800 de aplicații se află încă în procesare dintre cele depuse anul trecut pentru toate subcategoriile din AINP.  Printre aceste subcategorii se numără și cele pentru care nu se mai acceptă aplicații, respectiv „Strategic Recruitment Stream” și „Employer-Driven Stream”.

Cât privește Alberta Express Entry Stream, în 2018 au fost lansate 596 de notificări de interes pe parcursul a 7 extrageri, scorul minim al celor acceptați situându-se între 301 și 319.  Sperăm ca numărul de asemenea notificări să crească în 2019, dar chiar și dacă se menține constant, perspectiva candidaților de a obține o ITA fără să fie nevoie să obțină note maxime la testele lingvistice, sau fără să fie nevoie de a prezenta diplome de masterat ori doctorat ca să atingă punctajul minim federal, rămâne în continuare foarte ademenitoare.

 Share

28 IANUARIE 2019 ESTE DATA CÂND SE REIA ÎNREGISTRAREA DECLARAȚIILOR DE INTENȚIE ALE CELOR CARE DORESC SĂ-ȘI SPONSORIZEZE PĂRINȚII ȘI BUNICII

28 IANUARIE 2019 ESTE DATA CÂND S-A RELUAT ÎNREGISTRAREA DECLARAȚIILOR DE INTENȚIE ALE CELOR CARE DORESC SĂ-ȘI SPONSORIZEZE PĂRINȚII ȘI BUNICII.

La cateva ore de la lansarea formularului, putem raporta ca numerosi sponsori potentiali, dar chiar si avocati sau consultanti de emigratie au ratat inregistrarea!

Formularul a fost afisat in situl IRCC fix la ora 12:00 Eastern time, iar cu numai 5 minute mai tarziu (adica jumatate din timpul pe care chiar autoritatile de imigratie îl indicasera ca necesar pentru completarea formularului) a fost retras pentru că toate locurile fusesera deja ocupate in acel moment.  Diverse forumuri (inclusiv cele ale profesionistilor) continua sa fie inundate cu mesaje care exprima frustrarea celor ramasi pe dinafara.

Urmeaza o perioada in care IRCC va elimina dublurile si, in acest fel, va permite relansarea formularului pentru ocuparea locurilor astfel eliberate.  Va vom tine la curent.

Reluam mai jos textul initial al articolului publicat in asteptarea acestui moment.

IRCC, ministerul canadian al imigrației a așteptat până vineri 11 ianuarie la prânz ca să ne anunțe vestea că pe 28 inuarie, tot la amiază, se declanșează operația de înregistrare on-line a așa numitelor „interest to sponsor forms”.  De data aceasta însă, nu va mai avea loc o tragere la sorți, ci formularele respective vor fi preluate în ordinea înregistrării, iar primele 20 de mii vor fi reținute pentru a li se transmite fericiților beneficiari invitația de a depune dosarul propriuzis de sponsorizare.

Formularele respective vor trebui să conțină un calcul al venitului pe ultimii trei ani al sponsorului, prin care să se demonstreze că îndeplinește cerințele financiare minime pentru a se bucura de această calitate.  Baremul oficial este stabilit în funcție de numărul total al membrilor familiei, inclusiv persoanele sponsorizate, și are la bază venitul minim necesar unei familii ca să trăiască confortabil pe timp de un an (publicat în fiecare an de Statistics Canada), la care se adaugă un spor de 30%.  Aceste cerințe financiare nu-i privesc și pe cei ce locuiesc în Quebec, cărora li se aplică un barem diferit, dar după ce au înregistrat formularul în situl IRCC.

In plus, la formular urmează sa fie atașată și o dovadă a calității de cetățean sau rezident permanent canadian a sponsorului.  Detaliile acestei proceduri pot fi consultate la:

https://www.canada.ca/en/immigration-refugees-citizenship/services/immigrate-canada/family-sponsorship/sponsor-parents-grandparents/selected.html

Este de așteptat ca aproape o sută de mii de amatori să încerce să-și înregistreze aceste formulare imediat după ora 12:00 în ziua de 28 ianuarie a.c., deci vor avea cele mai multe șanse de a se încadra printre primii 20 de mii aceia care dispun de mijloce tehnice mai rapide și de îndemânare în a le exploata.Share

IN CURAND: RELUAREA INSCRIERILOR PENTRU SPONSORIZAREA PARINTILOR

IN CURAND: RELUAREA INSCRIERILOR PENTRU SPONSORIZAREA PARINTILOR

In ultimii ani cei care doreau sa-si sponsorizeze parintii sau bunicii stiau ca prima zi a lunii ianuarie este momentul cand trebuie sa-si inregistreze on-line declaratiile lor de intentie, sperand mai apoi sa fie selectionati prin tragere la sorti.  In vara lui 2018, Guvernul federal a anuntat ca renunta la sistemul de loterie practicat incepand din 2016 si ca va selectiona pe primii 20.500 de sponsori potentiali in ordinea inregistrarii sus-mentionatelor declaratii on-line.

Zeci de mii de canadieni asteptau cu sufletul la gura sa citeasca instructiunile pe care ar fi trebuit sa le urmeze pe 2 ianuarie 2019, dar abia pe 31 decembrie IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada) a transmis prin Twitter urmatorul comunicat laconic :

„IRCC‏Verified account @CitImmCanada 31 Dec 2018

We understand there is much excitement about the re-opening of the Parents and Grandparents Program. Please be advised that the program will be opening in late January, not on the 2nd, but rest assured we will give you advance notice before it opens.”

Asadar, urmariti cu atentie aceasta rubrica, precum si situl official al IRCC pentru noutatile care pot aparea de la o zi la alta.Share

PRINCE EDWARD ISLAND (PEI) ADMINISTREAZA PATRU PROGRAME DE IMIGRATIE ECONOMICA

PRINCE EDWARD ISLAND (PEI) ADMINISTREAZA  PATRU PROGRAME DE IMIGRATIE ECONOMICA.

Continuăm în acest articol prezentarea programelor prin care diferitele provincii canadiene își asigură necesarul de forță de muncă recurgând la imigranți. Cea mai mică provincie a Canadei a emis  deja în acest an (până in noiembrie inclusiv) invitații de a depune dosarul la 1175 de  candidați.

Indiferent de program, primesc asemenea invitații numai cei care dețin o ofertă de lucru din partea unui angajator din provincie.  După cum am menționat în articolul anterior, provinciile atlantice sunt recunoscute pentru deficitul lor de forță de muncă, ceeace înseamnă că nu este greu de obținut, în principiu, o asemenea ofertă de lucru.

Primul program prin care se poate emigra in PEI este denumit „Skilled Worker in PEI Stream” și presupune îndeplinirea cumulativă de către candidați a următoarelor condiții:

  • Să posede o oferta de lucru de la un angajator din PEI pentru minimum doi ani avand ca obiect o pozitie cu norma intreaga intr-o ocupatie aflata pe primele trei nivele ale Nomenclatorului canadian NOC (National Occupational Classification), respectiv zero (management), A si B. Nivelul B contine ocupatiile cu calificare medie, in care se inscriu, de exemplu: mecanici, secretare, asistenti medicali, tehnicieni de diferite profile, zugravi, dulgheri, electricieni etc.
  • Să posede un permis de munca valid pentru a lucra in Canada. Nu se cere ca permisul sa fie de la acelasi angajator si nici macar pentru aceeasi provincie. De asemenea, nu se cere să fie eliberat pe baza unei aprobari de la Employment Canada (ESDC), respectiv un Labour Market Impact Assessment (LMIA, sau EIMT in versiunea franceza) care provoaca cosmaruri celor mai multi dintre angajatori din cauza conditiilor draconice impuse de autoritati.
  • Sa nu se afle fara statut legal in tara sa actuala de rezidență.
  • Sa se poata deplasa la nevoie in PEI pentru un eventual interviu.
  • Sa posede o diploma post-liceala de la un program cu durata de cel putin doi ani.
  • Sa fie intre 21 si 59 de ani.
  • Sa fi acumulat cel putin doi ani de experienta profesionala in ultimii cinci ani.
  • Sa posede suficiente cunostinte lingvistice pentru a indeplini atributiile specifice postului oferit. Acestea se pot dovedi cu test IELTS sau TEF care să indice minimum nivelul 4 pe scala canadiana de evaluare (Canadian Language Benchmark-CLB), ceeace corespunde nivelului de incepator, dar pot fi de asemenea dovedite cu  o diploma de la un curs cu limba de predare in engleza sau franceza de oriunde in lume, precum si cu o declaratie semnata de angajator.
  • Sa dispuna de fonduri suficiente pentru a suporta toate cheltuielile legate de instalarea sa si a familiei sale in PEI, inclusiv taxele de procesare si transportul.
  • In sfarsit, sa manifeste intentia reala de a se instala efectiv in PEI.

Urmatorul program, intitulat „Skilled Worker Outside of PEI Stream” presupune indeplinirea unor conditii oarecum similare cu ale celui anterior, de care se distinge prin faptul că titularului nu i se cere sa posede un permis de lucru pentru Canada; in schimb, angajatorul care face oferta este obligat sa ia in prealabil legatura cu autoritatile de imigratie din PEI si numai dupa ce aceasta este aprobata, candidatul isi poate exprima interesul de a emigra in aceasta provincie.

Un alt program destinat persoanelor care doresc sa emigreze ca salariati (distincte de programele destinate oamenilor de afaceti de care ne-am ocupat intr-un artocol anterior) il constituie asa numitul  „PEI Critical Worker Stream”, care permite unor candidati cu ocupatii mai putin calificate sa se instaleze in aceasta provincie.  Pentru a fi acceptati, acestia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • Sa dispuna de o oferta de lucru de la un angajator din PEI pentru minimum doi ani avand ca obiect o pozitie cu norma intreaga intr-o ocupatie aflata la nivelele C si D din NOC, respectiv: sofer de camion, muncitor necalificat (labourer), ospatar (food and beverage server), sau ingrijitor domestic (housekeeping attendant).
  • Sa posede un permis de lucru valid si statut legal in Canada. Aceasta inseamna ca pot profita de acest program si cei care se afla oriunde in Canada in pragul expirarii permisului lor actual si care nu mai spera sa-l vada reinnoit.
  • Sa se poata deplasa la nevoie in PEI pentru un eventual interviu.
  • Sa detina cel putin o diploma de scoala secundara.
  • Sa fie intre 21 si 59 de ani.
  • Sa dispuna de cel putin doi ani de experienta sau pregatire in domeniu pe parcursul ultimilor cinci ani.
  • Sa prezinte rezultatele unui test lingvistic de franceza sau engleza (dintre cele aprobate de Guvernul federal canadian) indicand cel putin nivelul 4 CLB.
  • Sa dispuna de fonduri suficiente pentru a suporta toate cheltuielile legate de instalarea sa si a familiei sale in PEI, inclusiv taxele de procesare si transportul.
  • Sa manifeste intentia reala de a se instala efectiv in PEI.

Ultimul program din seria celor pe care ne-am propus sa le tratam se numeste „PEI International Graduate Stream” si este destinat celor care au obtinut diplome canadiene si au lucrat efectiv pe timp de sase luni pentru un angajator din PEI.  Mai multe detalii pot fi obtinute la urmatorul link:

https://www.princeedwardisland.ca/sites/default/files/publications/pei_pnp_labour_guide_0.pdf

Mentionam ca Provincia Prince Edward Island impune pentru anumite categorii de ocupatii (in special cele pentru care se cere licență de functionare, cum ar fi doctorii, inginerii, tehnicienii medicali, mecanicii caloriferisti si  de ascensoare etc., o asa numita „Foreign qualification recognition (FQR)” ale carei reguli sunt descrise la: https://www.princeedwardisland.ca/sites/default/files/publications/foreign_qualification_recognition.pdf .

Candidatii care indeplinesc conditiile unuia din programele prezentate mai sus, isi pot crea un profil prin sistemul PEI-EOI (expression of interest).  Pentru aceasta trebuie sa indice o adresa de email si datele de identificare (inclusiv pasaportul) dupa care vor putea sa introducă toate informatiile corespunzatoare cerintelor programului respectiv[1].  Profilul va ramane valid pe timp de sase luni, interval in care autoritatile de imigratie vor proceda la selectia celor care raspund mai bine la nevoile de forta de munca ale provinciei si care vor fi invitati sa depuna dosarele propriuzise menite a le asigura o nominalizare in baza careia vor putea cere vizele de imigranti de la autoritatile federale (IRCC: Immigration, Refugee and Citizenship Canada).

Dosarele se depun in format fizic (nu on-line) in termen de 60 de zile de la emiterea invitatiei si sunt compuse dintr-un numar de 12 formulare (dintre care 6 sunt specifice pentru PEI), precum si din documentatia suport.  Taxa de procesare este de 300 de dolari, la care, desigur se vor adauga taxele federale in caz de succes.

Reamintim ca in afara programelor sus-pomenite, provincia Prince Edward Island este inclusă într-un program pilot (The Atlantic Immigration Pilot) care permite angajatorilor cu sediul în PEI să recruteze personalul de care au nevoie dacă nu găsesc localnici pentru a ocupa pozițiile respective.  Astfel cum arătam in articolul precedent, inițiativa aparține în acest caz nu candidatului, ci angajatorului, care se adresează guvernului provincial pentru a obține două aprobări succesive: mai întâi pentru a fi inclus într-o lista de angajatori „desemnați”, apoi pentru a li se accepta  pozițiile pe care intenționează să le ofere unor candidați străini.  Cei care doresc să profite de acest program pilot trebuie să urmărească (sau să angajeze pe cineva care să o facă în numele lor) ofertele de lucru provenind dela angajatorii listați de guvern ca „designated”.  Pentru PEI această listă poate fi consultată la următorul link:

https://www.princeedwardisland.ca/en/information/office-immigration/atlantic-immigration-pilot-designated-employers. Tot la aceasta adresa de Web veți gasi si un link catre ofertele propriuzise, dar, întrucât nici un angajator nu se supune la formalitățile sus-pomenite dacă nu resimte o nevoie acută de personal,  este o buna ideie pentru cei interesați de a nu aștepta să identifice o ofertă concretă și de a se adresa direct angajatorilor respectivi care, în majoritatea lor, au propriile pagini pe internet.

In încheiere, menționăm că cei care au primit certificate de nominalizare trebuie să depună mai apoi cererile de rezidență permanentă la autoritațile federale, care însă nu procedează la o nouă selecție, ci trimit candidatul să efectueze vizita medicală și procedează la verificarea antecedentelor sale (background checks).  Atenție însă: dacă funcționarii federali au motive serioase să suspecteze că cel în cauză nu intenționeaza de fapt să se stabilească în PEI, dosarul poate fi respins.

[1] Pentru a va deschide un “account” la PEI, vizitati: https://eoi.princeedwardisland.ca/ieoi/register/registerShare

PROGRAME DE IMIGRATIE ALE PROVINCIILOR CANADIENE: ASTAZI DESPRE NOVA SCOTIA

PROGRAME DE IMIGRATIE ALE PROVINCIILOR CANADIENE: ASTAZI DESPRE NOVA SCOTIA (NS)

In articolul precedent m-am ocupat de multiplele posibilități pe care le au oamenii de afaceri pentru a emigra în Canada prin intermediul programelor provinciale de„business”.  Incepând de astăzi  mă voi referi la oportunitățile de care dispun cei care intenționează să emigreze în Canada ca salariați, adică în categoria denumită generic „skilled workers” sau „travailleurs qualifiés”, prin intermediul tot al programelor provinciale specializate.

Pentru început voi prezenta pe scurt categoriile de sub-programe de care dispune provincia maritimă Nova Scotia.  Am ales în mod special această provincie pentru că recent, mai exact pe 17 noiembrie 2018, a fost deschisă pentru câteva minute o „fereastră” care a permis înscrierea on-line a 255 de candidați în categoria B a așa numitului „The Nova Scotia Demand: Express Entry stream”.

Acest „flux” se numără printre puținele căi de acces rezervate candidaților care nu dispun de oferte de lucru, motiv pentru care este extrem de solicitată.  Cei care doresc să beneficieze de ea trebuie să urmărească permanent noutățile din situl oficial al NSNP (Nova Scotia Nominee Program) pentru a afla din timp când se redeschide accesul la înscrieri (ceeace se produce de câteva ori pe an), sau să angajeze un specialist autorizat care să o facă în numele său.

The Nova Scotia Demand: Express Entry stream  include așadar două categorii: A și B.  In ambele cazuri, candidatul trebuie să fi fost acceptat în prealabil în așa numitul „Express Entry pool of candidates” administrat de autoritățile federale (IRCC).  Prima categorie este rezervată celor cu oferte de lucru de la un angajator din provicie, care privesc o ocupație calificată (cel puțin nivelul B din Nomenclatorul canadian NOC).  De cele mai multe ori, asemenea candidați sunt incluși în „pool” dar nu obțin destule puncte CRS (Comprehensive Ranking System) pentru a primi o invitație de a depune dosarul (ITA: invitation to apply) fără nominalizarea de către provincia Nova Scotia.

Categoria B este rezervată candidaților care nu au oferte de lucru, dar au acumulat cel puțin un an de experiență profesională înt-una din urmatoarele ocupații (în paranteză apar codurile NOC): Contabili și auditori (1111); Alți funcționari financiari (1114); Specialiști în marketing și relații publice (1123); Asistenți administrativi (1241); Tehnicieni de contabilitate și „bookkeepers” (1311); Ingineri constructori (2131); Asistenti/asistente medicale și de psihiatrie (3012); Infirmieri cu licență (3233); Instructori de meserii din colegii și școli profesionale (4021); Asistenți juridici (4211); Asistenți sociali (4212).  Pentru a fi nominalizați de NSNP, aceștia trebuie de asemenea să dețină cel puțin o diplomă de studii liceale echivalată de o instituție canadiană acreditată de IRCC și să dovedească prin teste lingvistice cel puțin un nivel intermediar-avansat (CLB 7, de la Canadian Language Benchmarks) într-una din limbile oficiale ale Canadei.

Menționez că nominalizarea de către oricare din provinciile canadiene (exceptând Quebecul care are un sistem propriu de selecție) adaugă 600 de puncte la scorul CRS al candidatului, asigurându-i o invitație de a depune dosarul federal pentru rezidența permanentă la interval de maximum două săptămâni.

„The Nova Scotia Labour Market Priorities stream” este un alt program prin care candidați fără oferte de lucru pot obține nominalizare și, implicit, 600 de puncte suplimentare în sistemul Express Entry, dacă sunt preluați de către NSNP din „Express Entry pool of candidates”.  Extragerea la care se lucrează în prezent a avut loc în luna august a.c., dar a selecționat numai candidați cu experiență acumulată ca educatoare/asistenți de grădiniță (NOC 4214) care și-au declarat intenția de a se stabili în NS; aceștia au primit o „letter of Interest from the Nova Scotia Nominee Program” pe baza căreia au depus on-line un dosar după un sistem similar cu cel practicat în provincia Ontario, dar pe o scară mult mai largă.  Probabil că gama de ocupații se va lărgi pe viitor și în Nova Scotia.   Când NSNP finalizează dosarul, candidatul nominalizat primește o notificare prin contul său Express Entry pe care trebuie să o accepte, după care urmează emiterea unei ITA cu prilejul proximei „round of invitations” (de regulă sunt două extrageri în fiecare lună).

Un alt program al provinciei Nova Scotia pentru care nu se cere vreo ofertă de lucru (The Physician Stream) este rezervat exclusiv medicilor generaliști sau de familie (NOC 3111) și medicilor specialiști (NOC 3112).   Candidaților nu li se cere să fi fost incluși în „Express Entry pool of candidates”, dar au nevoie de o așa numită „approved opportunity” din partea autorităților sanitare din provincie, respectiv „the Nova Scotia Health Authority” sau  „the IWK Health Centre”.   Candidații care primesc certificat de nominalizare depun apoi direct, prin poștă sau curier, un dosar pentru rezidență permanentă prin Centrul de procesare federal (Centralized Intake Office) din Sydney Nova Scotia, având și opțiunea de obține un permis de muncă temporar până devin rezidenți permanenți.

In afara celor de mai sus, există alte trei căi prin care se poate emigra în NS, dar toate presupun existența unei oferte de lucru din partea unui angajator din provincie.  De reținut că NS suferă de o lipsă acută de forță de muncă, deci perspectiva obținerii unei asemenea oferte este departe de a fi iluzorie.

Un prim program din aceasta categorie îl constituie „The Skilled Worker stream” rezervat celor cu studii cel puțin secundare, în vârstă între 21 si 55 de ani, care dețin o ofertă de lucru cu caracter permanent din partea unui angajator din NS și pot dovedi cel puțin un an de experiență în meseria respectivă[1], precum și  cunoștințe lingvistice la nivel intermediar (CLB 5) dacă oferta este pentru o meserie calificată, sau începător-avansat (CLB 4) dacă privește o meserie semi-calificată (nivel C sau D potrivit NOC).  Cei nominalizați depun apoi direct un dosar pentru rezidență permanentă prin Centrul de procesare federal din Sydney Nova Scotia, având și opțiunea de obține un permis de muncă temporar până devin rezidenți permanenți.

„The Nova Scotia Experience: Express Entry stream” este rezervat candidaților care se află deja în Nova Scotia și au acumulat cel puțin un an de experiență în această provincie, de regulă pe baza unui permis de lucru obținut prin autoritățile federale, într-o meserie sau profesie de la nivelul B din NOC în sus.  Respectivii trebuie să-și fi creat deja un profil Express Entry, să fie între 21 și 55 de ani, să posede cel puțin o diplomă de liceu și să dovedeasca prin test un nivel de engleză sau franceză de intermediar-avansat (CLB 7) pentru ocupații de înaltă calificare (NOC zero sau A) ori începător-avansat (CLB 5) pentru meserii nivel B.

In afara programelor sus-pomenite, provincia Nova Scotia este inclusă într-un program pilot (The Atlantic Immigration Pilot) care permite angajatorilor cu sediul în NS să recruteze personalul de care au nevoie dacă nu găsesc localnici pentru a ocupa pozițiile respective.  Inițiativa aparține în acest caz nu candidatului, ci angajatorului, care se adresează guvernului provincial pentru a obține două aprobări succesive: mai întâi pentru a fi inclus într-o lista de angajatori „desemnați”, apoi pentru a li se accepta  pozițiile pe care intenționează să le ofere unor candidați străini.  In cadrul acestei de a doua etape (endorsement), angajatorul prezintă și oferta de lucru semnată de persoana pe care a recrutat-o.  In esență, cei care doresc să profite de acest program pilot (lucru valabil și pentru celelate provincii canadiene de la Atlantic) trebuie să urmărească (sau să angajeze pe cineva care să o facă în numele lor) ofertele de lucru provenind dela angajatorii listați de guvern ca „designated”.  Pentru Nova Scotia această listă se întinde în prezent pe 18 pagini și poate fi consultată la următorul link:

https://novascotiaimmigration.com/wp-content/uploads/Designated_AIP_employers.pdf

Intrucât nici un angajator nu se supune la formalitățile sus-pomenite dacă nu resimte o nevoie acută de personal (pe care nu-l poate recruta pe plan local), nu este o ideie rea pentru cei interesați de a nu aștepta să identifice o ofertă concretă prin sursele de publicitate canadiene, ci de a se adresa direct angajatorilor respectivi care, în majoritatea lor, au propriile pagini pe internet.

Alexandru Dan Gheciu

[1] Cei cu ocupații semi-calificate, adică sub nivelul B sus-pomenit, trebuie să fi acumulat deja 6 luni de experiență la patronul respectiv din NS.Share

OPORTUNITATI DE EMIGRARE IN CANADA PENTRU OAMENII DE AFACERI

OPORTUNITATI DE EMIGRARE IN CANADA PENTRU OAMENII DE AFACERI

Pe masura ce statele din vestul Europei accepta cu tot mai multa greutate prezența strainilor pe teritoriul lor, Canada sporeste de la an la an numarul imigrantilor selectionati prin diferite programe, dintre care cele destinate imigratiei economice acopera 60% din totalul celor care dobandesc statutul de rezidenti permanenti.

Din pacate, criteriile de selectie a celor din categoria cea mai agreata de candidatii din Romania, respectiv „federal skilled workers” si „travailleurs qualifiés” cu destinatia Quebec, sunt din ce in ce mai dificil de satisfacut pentru majoritatea doritorilor de emigrare spre Canada.  Asa cum am mai scris la aceasta rubrica, daca este sa conturam profilul unui candidat cu sanse de succes, acesta ar trebui sa nu fi implinit 30 de ani, sa detina cel putin o diploma de master, sa fi acumulat sase ani de experienta profesionala  si sa fie fluent intr-una din limbile oficiale ale Canadei[1].

Din experienta noastra, insa, desi foarte multi tineri se gandesc actualmente sa paraseasca Romania mai ales din cauza climatului politic, pe termen lung ajung la decizia de a emigra in Canada mai ales cuplurile care se bucura de o situatie materiala comfortabila dar se gandesc la viitorul copiilor lor si-si doresc sa-i vada crescand intr-un climat de securitate si de respect pentru valorile unei societati moderne normale.

In conditiile dificultatilor sus-mentionate, multi se gandesc la posibilitatea de a emigra ca oameni de afaceri, dar sunt descurajati de situatia actuala a programelor federale: programul pentru investitori este suspendat de mai multi ani, cel pentru antreprenori a fost inlocuit cu asa numita „start-up visa” care treneaza de mai multi ani, iar cel pentru „self-employed” priveste acum numai pe artisti si pe sportivii de performanță, cu consecinta ca din cei 60% imigranti economici, numai 0,21 la suta sunt oameni de afaceri.

Aceasta aparenta lipsa de perspectiva este insa inselatoare.  In realitate, exista cel putin 19 programe la nivel federal si provincial prin care oamenii de afaceri pot dobandi statutul de rezidenti permanenti canadiani, dar trebuie sa stie cum si unde sa se informeze.

La nivel federal, cea mai accesibila cale de a deveni rezident permanent o constituie obtinerea in prealabil a unui permis de munca ca urmare fie a inregistrarii unei companii canadiene (posibil daca in consiliul de administratie figureaza si un rezident canadian), fie a achizitionarii unei companii deja existente (inclusiv sub forma de „franchise”), fie prin infiintarea unei sucursale a companiei detinute de candidat in propria sa tara.  O data devenit proprietar sau actionar principal, candidatul poate obtine un permis de munca in calitate de „owner-operator” (ceeace il scuteste de publicitatea necesara pentru aprobarea prealabila a cererii sale de LMIA-Labour Market Impact Assessment).  In posesia acelei LMIA, cel in cauza se poate prezenta in mod direct la orice punct de frontiera canadian unde i se elibereaza pe loc permisul de munca; avem in vedere desigur pe cetatenii tarilor pentru care nu se cere viza de intrare in Canada, cum sunt acum si conationalii nostri.  In sfarsit, in functie de punctajul pe care il acumuleaza pentru varsta, studii, experienta si cunostinte lingvistice, respectivul candidat poate depune imediat o cerere de rezidență permanenta prin sistemul Express Entry (căci va primi în scurt timp o ITA-Invitation to Apply), sau poate astepta pana acumuleaza un an de experienta canadiana, moment in care va primi o ITA chiar daca punctajul sau pentru ceilalti factori este relativ redus.

Pentru a recurge la metoda de mai sus, acest candidat trebuie insa sa convinga autoritatile canadiene că firma sa si contributia personala pe care intentioneaza sa o aduca la succesul sau — reproducand termenii legii– „would create or maintain significant social, cultural or economic benefits or opportunities for Canadian citizens or permanent residents”.  Pentru aceasta, trebuie pregatit un plan de business extrem de detaliat si de bine argumentat, ceeace de regula implica aportul nu numai al unor specialisti in imigratie, ci si al unor experti in managementul afacerilor.

Aceeasi cerință trebuie satisfacuta si daca se are in vedere nu numai programele federale, ci si numeroasele programe ale provinciilor canadiene, care impun conditii diferite, dar se caracterizeaza toate prin precautiile luate de guvernele respective pentru a se asigura că solicitantul se va stabili si va demara efectiv o afacere rentabila, pe care o va administra direct,  in provincia unde depun dosarul.  Majoritatea acestor programe faciliteaza obtinerea rezidentei permanente prin emiterea unor certificate de nominalizare, care pot fi valorificate, dupa caz, fie on-line, prin sistemul Express Entry (la care nominalizarea adauga 600 de puncte pentru candidat), fie prin depunerea independenta a unui dosar de rezidenta permanenta „pe hartie”.

In cele ce urmeaza vă prezentam pe scurt elementele esentiale ale unei parti din aceste programe, ne fiind posibil sa epuizam subiectul in spatiul limitat al acestui articol.

Provincia Prince Edward Island (PEI) impune candidatului sa demonstreze o avere de minimum Can $600.000 si sa investeasca cel putin 150 de mii de dolari intr-o afacere in acea provincie.  Varsta care aduce puncte este intre 21 si 59 de ani, iar solicitantul trebuie sa detina cel putin o diploma de liceu si sa demonstreze experienta in afaceri sau management. Cunostintele lingvistice trebuie sa se situeze la nivel incepator-avansat (CLB[2] 4).  Dupa ce convinge guvernul provincial ca indeplineste conditiile legale (de regula pe baza unui interviu ce se programeaza daca planul său de business intereseaza provincia PEI) si incheie un „performance agreement”, i se elibereaza o scrisoare catre guvernul federal in baza careia poate obtine un permis de munca fara a mai fi nevoie de o  LMIA (vezi mai sus), iar o data onorați tot termenii din performance agreement, primeste certificatul de nominalizare.

Provincia Nova Scotia administreaza un program denumit „Entrepreneur Stream” cu doua optiuni: stabilirea unei companii proprii (care sa creeze cel putin un loc de munca pentru un rezident canadian) sau achizitionarea uneia existente.  Ca si la PEI, candidatul trebuie sa posede o avere de 600 mii dolari canadieni si sa investeasca minimum 150 de mii.  Experienta sa in management trebuie sa fie de cel putin trei ani.  Varsta trebuie sa fie intre 21 si 55 de ani, studiile la nivel minim de liceu, iar cunostintele lingvistice usor mai ridicate ca la PEI (CLB 5).  Dupa ce trece cu succes un interviu in cadrul unei vizite exploratorii, candidatul primeste o scrisoare pe baza careia guvernul federal îi elibereaza un permis de munca si, dupa ce-si conduce in mod continuu afacerea pe timp de un an, primeste certificatul de nominalizare cu care depune direct dosar de rezidență permanenta.

Provincia New Brunswick (NB) cunoaste doua programe: Entrepreneurial Stream si Post-graduate Entrepreneur Stream, acesta din urma fiind rezervat absolventilor unui program post-liceal urmat in NB.  Candidatul trebuie sa posede 600 de mii de dolari, din care 300 de mii in lichiditati, iar investitia sa trebuie sa fie de cel putin 250 de mii de dolari.  Varsta intre 22 si 55 de ani, dar la studii se cer cel putin doi ani la nivel post-liceal.  Cunostinte lingvistice tot la nivel CLB 5, ceeace inseamna intermediar-incepator, cu precizarea ca in cadrul interviului candidatul nu poate recurge la un interpret.  Sunt desigur si alte detalii privind conditiile de admisibilitte, cum ar fi cerintele celor doua faze ale planului de busines, dar este important de retinut ca nominlizarea o data obtinuta, se poate cere direct rezidența permanenta.

Provincia Newfoundland and Labrador administreaza doua programe de business: International Graduate Entrepreneur (rezervat absolventilor de universitate sau colegiu din provincie) si International  Entrepreneur.  In prima categorie intra absolventii care detin deja un „post-graduation work permit” si doresc sa porneasca o afacere proprie, iar  cea de a doua este rezervata candidatilor intre 21 si 59 de ani care detin o avere de 600 de mii de dolari si investesc doua sute de mii; acestia trebuie sa fi absolvit un program post-liceal de cel putin doi ani, sa stapaneasca o limba oficiala a Canadei la nivel CLB 5 si sa fi acumulat cel putin doi an de experienta in afaceri.  Candidatii din ambele categorii pot cere rezidența permanenta dupa ce si-au administrat afacerea pe timp de cel putin un an.

Provincia Quebec (QC) cunoaste in prezent trei programe destinate oamenilor de afaceri, dar nu se stie ce se va intampla cu acestea sub noul guvern provincial care isi propune o reducere drastica a numarului de imigranti, in special a celor care nu stapanesc limba franceza.  Deocamdata investitorilor nu li se cer niciun fel de cunostinte lingvistice[3], dar trebuie sa detina cel putin doua milioane de dolari, din care sa investeasca 1,2 milioane pe o durata de cinci ani.  Despre „travailleurs autonomes” si „entrepreneurs” aproape ca nu merită vorbit, deoarece numarul total de dosare ce va fi acceptat pina la sfarsitul lui marte 2019 va fi de 50 pentru primii si de 60 pentru ceilalti.  Antreprenorii trebuie sa posede 900 de mii de dolari, sa porneasca o afacere proprie sau sa cumpere una existenta si sa achite in chip de depozit intre 200 si 300 de mii de dolari in functie de sediul viitoarei afaceri (suma mai mare este pentru zona Montreal).  Dupa acelasi criteriu geografic, liberii profesionisti, care trebuie sa posede cel purin 100 de mii de dolari, sunt obligati sa efectueze un depozit de 25 sau de 50 de mii de dolari.  Candidatii acceptati in oricare din aceste categorii primesc un certificat de selectie cu care pot depune dosar de rezidență permanenta la autoritatile federale.

Provincia Ontario (ON) acceptă dosare in doua categorii: Entrepreneur Stream si Corporate Stream.  Cea din urma este rezervata firmelor din strainatate detinatoare de capitaluri importante, care doresc sa se extinda in Ontario si investesc sume intre 5 si 10 milioane de dolari pentru a crea sucursale in care au dreptul sa trimita maximum cinci salariati.  Antreprenorii trebuie sa dovedeasca averi intre 800 de mii si 1,5 milioane de dolari, dupa cum intentioneaza sa demareze un business in afara sau in interiorul zonei Toronto (GTA); aceste averi trebuie confirmate de firme specializate, iar candidatii trebuie sa investeasca (dupa acelasi criteriu geografic) 500 de mii sau un milion de dolari.  Nu li se cer in mod obligatoriu cunostinte linvistice si nici un nivel minim de studii, dar trebuie sa dovedeasca experienta in afaceri de cel putin trei ani.

Provincia Manitoba (MB) administreaza BIS (Business Investor Stream) cu doua componente: „Entrepreneur Pathway” pentru cei care stabilesc un business in provincie si „Farm Investor Pathway” pentru cei care stabilesc si gereaza efectiv o fermă in Manitoba rurala.   In ambele categorii candidatul trebuie sa probeze 3 ani de experienta in domeniu, sa detina cel putin 500 de mii de doalari si sa investeasca intre 150 si 300 de mii de dolari in functie de profil si destinatie.   Cei selectionati primesc initial un permis de lucru si vor putea cere rezidența permanenta dupa ce indeplinesc conditiile planului de business aprobat de autorități.

Provincia Saskatcewan (SK) adminstreaza SINP (Saskatchewan Immigrant Nominee Program) cu doua componente:  Entrepreneur si Farm Owner and Operator (aceasta din urma include sub-categoria Young Farmer Stream rezervata familiilor tinere–-sub 40 de ani–care vor sa infiinteze o ferma in provincie).  Candidatii trebuie sa detina 500 de mii de dolari (cu exceptia tinerilor fermieri care au nevoie de 300 de mii) si sa investeasca intre 150 si 300 de mii in functie de profil si locatie.  Antreprenorii trebuie sa dovedeasca trei ani de experienta in afaceri.  Nu se cere un nivel minim de cunostinte lingvistice si nici de studii, dar selectia se face pe baza de punctaj, la care conteaza amandoua.  Cei selectionati trebuie sa prezinte un plan solid de business si sa obtina un permis de lucru pentru a opera afacerea pentru cel putin sase luni inainte de a cere nominalizarea, ca treapta catre rezidența permanenta.

Provincia Alberta (AB) opereaza cu AINP (Alberta Immigrant Nominee Program) care in prezent se rezuma la „Self-Employed Farmer Stream”.  Pentru a depune dosar, candidatii trebuie sa obtina o evaluare de  la AAF (Alberta Agriculture and Forestry).  Detalii pot fi studiate la: http://www.albertacanada.com/opportunity/programs-and-forms/ainp-farmer-stream.aspx .

Provincia British Columbia (BC) administreaza Entrepreneur Immigration Stream pentru care candidatii trebuie sa detina 600 de mii de dolari si sa investeasca 200 de mii intr-o afacere pe care o vor conduce personal, sa dovedeasca cel putin trei ani de experienta ca proprietar de afacere sau 4 ani ca manager si sa posede studii post-liceale; in absenta acestor studii, va fi totusi selectionat cel care dovedeste trei ani de experienta ca proprietar si manager  in ultimii cinci ani.  Nu exista nivel lingvistic minim obligatoriu, dar si la acest program selectia se opereaza prin punctaj, iar un test de cunostinte  lingvistice poate asigura succesul in caz de competitie intre mai multi candidati.  Varsta se puncteaza intre 25 si 64 de ani.   Daca autoritatile accepta planul de business al candidatului, acesta va putea obtine un permis de lucru pe doi ani si poate cere rezidența permanenta dupa nominalizarea de catre provincie, care se elibereaza cand toate conditiile programului au fost satisfacute.  In afara acestui program, in BC functioneaza si „Strategic Projects Stream” rezervat corporatiilor straine care doresc sa-si deschida filiale in BC;  sunt acceptate numai firmele cu cel putin 150 de salariati si un venit anual de minimum 20 de milioane de dolari.

Northwest Territories Nominee Program (NTNP) administreaza „Business Stream” pentru candidati cu averi de 500 de mii de dolari care investesc sume intre 150 si 300 de mii de dolari.  Detalii la:  https://www.immigratenwt.ca/start-a-business .

Din enumerarea de mai sus lipseste Yukon Business Immigration Program deoarece indeplinesc criteriile de selectie numai oamenii de afaceri cu anumite profile, despre care cei interesati se pot documenta la: https://yukon.ca/en/immigration/yukon-business-nominee-program .

O ultima remarcă: toate programele prin care se poate emigra ca om de afaceri suferă dese modificari si, in cea mai mare parte a lor, sunt accesibile pentru perioade limitate de timp, in sensul ca se inchid si se redeschid de mai multe ori pe parcursul anului.  Aceasta reclama o permanenta actualizare a informatiilor  din partea celor interesati, cu consum considerabil de timp si cu riscul de a ignora elemente esentiale pentru succesul demersului daca nu se recurge la asistență profesionala de specialitate.

[1] Daca avem de pilda in vedere limba engleza, candidatul nostru ar trebui sa fi obtinut cel putin nota 8 la “listening” si cel putin 7 la restul de trei probe ale testului IELTS, ceeace nu sta la indemana oricui.

[2] Canadian Language Benchmarks

[3] De retinut ca numarul dosarelor din aceasta categorie ce va fi acceptat pana la 15 martie 2019 este limitat la 1900, dar candidatii care stapanesc franceza nu sunt inclusi in acest plafon.Share

NOUL SISTEM DE SELECTIE A IMIGRANTILOR ECONOMICI PENTRU QUEBEC

NOUL SISTEM DE SELECTIE A IMIGRANTILOR ECONOMICI PENTRU QUEBEC

Sistemul ARRIMA a devenit functional pe 18 septembrie 2018.  Pentru a va inscrie, folositi urmatorul link :

http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/informations/arrima/index.html

Lansarea lui ARRIMA a fost precedata de un webinar pentru consultantii si avocatii de imigratie autorizati, cu scopul de a le explica functionarea noului sistem.  Ca sa ne dam seama de complexitatea sistemului, este suficient sa mentionam ca, dupa o prezentare de circa  o ora, specialistii care au participat la acest seminari au adresat sute de intrebari functionarilor din MIDI mai inainte de a-si putea forma o ideie corecta privind functionarea sa.  RASPUNSURILE DATE DE MIDI LE TINEM LA DISPOZITIA CLIENTILOR NOSTRI.

Dupa cum s-a anuntat deja, selectia va avea la baza declaratii de interes pe care oricine le poate depune on-line in mod gratuit si pe baza carora MIDI va stabili lista candidatilor cu cele mai ridicate punctaje, carora li se vor emite invitatii de a depune dosarul propriuzis. De aceea, declaratiile de interes vor trebui sa contina toate informatiile necesare pentru calcularea punctajului: studii (nivel si profil), varsta, experienta profesionala, rezultatele testelor lingvistice, situatia familiala, perioadele petrecute in Quebec, oferte de lucru daca este cazul etc.

Este de la sine inteles ca maniera de completare a declaratiei de interes va fi decisiva in stabilirea punctajului. De aceea, faptul ca MIDI a creat un “spatiu” separat pentru reprezentantii autorizati poate oferi un avantaj substantial celor care beneficiaza de serviciile unui asemeneqa reprezentant.

Cat priveste sistemul propriuzis de selectie, acesta pare sa fi fost inspirat atat de sistemul federal Express Entry, cat si de cel al provinciei Ontario. Prin aceasta, MIDI se aliniaza insfarsit, dupa mai bine de trei ani de solutii tranzitorii ilustrand formula „trial and error”, la o procedura care elimina principiul „firstcome, first served” in favoarea selectiei bazate pe calitate.  Cei ce vor prefera sa se descurce singuri in acest nou peisaj procedural, vor vedea ca nu este deloc simplu sa-si formuleze corect raspunsurile la multiplele intrebari din  Arrima.

De retinut ca incepand din  august 2018, punctajul se stabileste pe baza unei noi grile de selectie care a introdus urmatoarele modificari mai importante:

–        Acordarea de 5 puncte suplimentare pentru perioadele petrecute in Quebec cu scopul de a studia la un colegiu sau o scoală profesională cu durata între 900 si1800 de ore, urmate de 6 luni de activitate profesionala în domeniul studiat.

–        Tot 5 puncte suplimentare se vor acorda pentru studii similare cu durata de peste 1800 de ore, sau pentru studii pre-universitare tehnice ori studii universitare.

–        Acordarea de 5 puncte suplimentare pentru posesorii de permise de muncă cu durata de cel puțin un an, care pot dovedi cel puțin 6 luni de experienta profesională în domeniul respectiv.

Au dispărut în schimb punctele acordate in trecut pentru « Travailleur étranger ou étudiant étranger 6 mois ou plus ,  Travailleur étranger ou étudiant étranger 3 mois à moins de 6 mois si Participant à un Programme vacances-travail (PVT) aux fins de travail 3 mois ou plus ».

Primesc în continuare două puncte cei care au vizitat Quebecul pentru cel puțin 3 luni, iar cei cu vizite intre 2 săptămâni și 3 luni primesc un punct.

O altă modificare importanta constă în ponderea diferită care se atribuie ofertelor de lucru validate de MIDI, după cum sediul angajatorului este într-o regiune cu deficit mai mare sau mai mic de forță de muncă.  Astfel, pentru o ofertă provenită din Montreal se acordă 8 puncte, pe când una din Quebec City primește 14.

Cat priveste restul de programe de imigrație economica (exceptând PEQ-Programme de l’expérience québécoise) numărul de locuri va fi extrem de limitat.  De pildă antreprenorii nu vor fi mai multi de 60, iar cei ce muncesc pe cont propriu (travailleurs autonomes) nu vor depăși 50.  În schimb, vor fi acceptați 1900 de investitori pana în martie 2019.  Este important de reținut că nu există niciun fel de plafon la oamenii de afaceri dacă sunt fluenți în franceză, ceeace din păcate se întîmplă foarte rar.

Cât privește așa numiții „muncitori calificați”, nu au nevoie de declarații de interes și pot depune oricând dosarul cei din categoria „Programme de l’expérience québécoise”, adică cei care au studiat sau au acumulat în Quebec experiență procesională pentru un anumit interval de timp și în condiții pe care le-am descris într-un articol anterior.  Ceilalți candidați vor fi în continuare selecționați pe baza următoarelor criterii: studii (între 2 puncte pentru liceu și 14 pentru doctorat, la care se pot adăuga intre 2 și 12 puncte pentru anumite profile), vârsta (ideală între 18 și 35 de ani, dar zero puncte după 43), experiența profesională (până la 8 puncte), cunoștințe lingvistice dovedite cu test oficial (maximum 22 de puncte atribuite pentru stăpânirea la perfecție a francezei și englezei), sejururi în Quebec (vezi mai sus), caracteristicile soțului (criterii similare dar punctaj diferit), oferte de lucru (descrise mai sus) și maximum 8 puncte pentru existența copiilor, în funcție de vârstă: 4 pentru cei pana la 12 ani și 2 pentru cei între 12 și 21 de ani.  De reținut că a dispărut dintre criteriile de selecție factorul „adaptabilitate”.

Precizam ca cei care au creat deja un profil „Mon projet Québec” dar nu au depus dosarele propriuzise, nu o vor mai putea face.  Informatiile salvate raman insa la dispozitia candidatilor pentru a se inspira cand deschid contul ARRIMA.

Ceea ce nu rezultă până în prezent din noutățile afișate de MIDI, este modul în care se va proceda la selecția candidaților „travailleurs qualifiés” care vor fi invitați să depună dosarele propriuzise, mai exact pana unde merge concordanța dintre noul sistem al Quebecului și sistemul federal Express Entry, știut fiind că acesta din urmă calculează un punctaj suplimentar (prin Comprehensive Ranking System) după ce stabilește că respectivii îndeplinesc punctajul minim pentru categoria „skilled workers”.  O deosebire importanta a sistemului practicat de MIDI prin raport cu cel federal s icel al provinciei Ontario este ca sub ARRIMA nu este obligatorie echivalarea diplomelor de catre o institutie desemnata de Guvern.  Candidatul este acela care isi autoevalueaza nivelul si domeniul de studii, dar tinand seama de riscul de a indica informatii gresite care afecteaza in mod serios punctajul, este recomandabil sa se recurga la optiunea evaluarii diplomelor de catre serviciul de specialitate al MIDI; pentru prezentarea unei cereri in acest sens, accesati: http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/travailler-quebec/evaluation-comparative/depot-demande/index.html

In absența oricăror clarificări privind lansarea invitatiilor, este de presupus că MIDI va opera pur si simplu selecția în funcție de scorul maxim obținut pe baza grilei de selecție, adică de la 103 puncte în jos pentru celibatari, respectiv de la 120 pentru cupluri.  Aceasta, bine înțeles, după ce candidații obțin minimum de puncte pentru „seuil de passage en sélection” (50 pentru celibatari și 59 pentru cupluri), fără de care declaratiile lor de interes nici nu vor fi luate in seama.

De asemenea, nu se știe încă dacă va avea loc o singură extragere, sau, cum este mai logic, extrageri succesive, asemănător sistemului Express Entry care lansează invitații de a depune dosarul (Invitation to Apply-ITA) de două ori pe lună.

 Share