IMIGRATIE: ZECE ZILE AGITATE DE SFARSIT DE MARTIE

IMIGRATIE: ZECE ZILE AGITATE DE SFARSIT DE MARTIE

Mass media canadiană a fost dominată în ultimele zile de dezbaterea bugetului federal prezentat pe 28 martie a.c., majoritatea comentariilor concentrându-se asupra anunţatei ridicări a vârstei de pensionare, a concedierilor masive din sectorul public şi, în general, asupra măsurilor de reducere a deficitului.  Mult mai puţină atenţie a fost acordată problemelor imigraţiei, care şi-au găsit expresia în două măsuri, respectiv eliminarea inventarului de dosare acumulat înainte de 2008 şi constrângerile sporite impuse angajatorilor spre a-i obliga să recruteze cu precădere cetăţeni şi rezidenţi canadieni.  Vom reveni asupra lor, dar nu mai înainte de a ne referi la o ameninţare mult mai serioasă pentru familiile româniloe stabiliţi în Canada, respectiv proiectata restructurare masivă a procedurii de sponsorizare a părinţilor şi bunicilor.

La 23 martie 2012, Departamentul Imigraţiei din CIC (Citizenship and Immigration Canada) a lansat o dezbatere publică on-line, cu termen limită pe 25 mai a.c., cerându-le celor interesaţi să se pronunţe în legătură cu un ansamblu de opţiuni, care, indiferent de varianta reţinută în final, vor afecta grav reunificarea celor de aici cu ascendenţii lor rămaşi „acasă”.  Cum România este a cincea ţară sursă de imigranţi din categoria părinţilor şi bunicilor sponsorizaţi, participarea la această dezbatere poate atenua severitatea măsurilor ce se preconizează; de aceea, sfătuim pe toţi cei interesaţi să nu ezite în a-şi spune cuvântul, completând chestionarul pe care-l pot găsi aici. Se ştie că depuneresa dosarelor de sponsorizare (parenare) a părinţilor este suspendată până la sfârşitul lui 2013, ceeace înseamnă că aplicarea efectivă a măsurilor ce se vor adopta în urma dezbaterii, se va produce într-un an pre-electoral, astfel că guvernul conservator nu poate rămâne inflexibil dacă este confruntat cu o reacţie negativă masivă din partea alegătorilor.

Cât priveşte intenţiile CIC în privinţa acestei categorii, ele pornesc de la ideia că sistemul actual  nu mai face faţă numărului excesiv de imigranţi vârstnici şi neproductivi care a inundat Canada până la suspendarea interventă la sfârşitul lui 2011, şi pot fi rezumate după cum urmează:

  1. Se va stabili un plafon maxim anual de dosare din categoria părinţilor sponsorizaţi, care va fi în mod cert mult mai redus prin raport cu cele 15 mii de persoane admise în 2011; ceeace rămâne deschis dezbaterii este modul în care vor fi selecţionate aceste dosare, adică în ordinea primirii, sau prin tragere la sorţi (în ultima ipoteză nu se va procesa niciun dosar până nu se va încheia anul cu pricina, iar după tragere se vor restitui dosarele ghinioniştilor).
  2. Pentru a uşura efortul financiar al statului, se preconizează o combinaţie de măsuri, aplicabile separat sau împreună, printre care amintim: prelungirea perioadei de responsabilitate financiară a sponsorilor de la 10 ani, până la decesul părinţilor; instituirea unor taxe de zeci de mii de dolari pe care sponsorii trebuie să le achite anticipat (dându-se exemplul Australiei, unde taxa este de 40 de mii de dolari); ridicarea limitei minime a venitului sponsorilor prin raport cu cifrele actuale care au la bază venitul minim pe care o familie trebuie să-l obţină pentru a trăi în condiţii normale (aşa numitul LICO, de la Low Income Cut Off); prelungirea perioadei pentru care sponsorul trebuie să dovedească acel venit minim de la unul, la mai mulţi ani premergători depunerii dosarului.
  3. Admiţând că nu va renunţa la întreaga categorie a părinţilor sponsorizaţi, Guvernul federal intenţionează să elimine cel puţin pe descendenţii acestora din afara Canadei, adică fraţii şi surorile sponsorului aflaţi încă în întreţinerea părinţilor, care în prezent reprezintă 17% din totalul acestei categorii.
  4. De asemenea, în varianta menţinerii acestei categorii, se are în vedere posibila ei ierarhizare, în aşa fel încât să se bucure de prioritate (sau chiar de exclusivitate) numai părinţii ai căror copii sunt în majoritatea lor deja în Canada (aşa numitul Balance of Family test), sau numai cei ai căror sponsori au obţinut nu  numai rezidenţa permanentă, dar şi cetăţenia canadiană.
  5. In sfârşit, o posibilă opţiune expusă în comunicatul din 23 martie 2012 o constituie limitarea sponsorizării numai la părinţii şi bunicii care se află în situaţii speciale, cum ar fi dependenţa financiară integrală de sponsorul canadian, sau starea de văduvie etc.

Revenind la măsurile anunţate concomitent cu prezentarea Bugetului, se evidenţiază în mod special decizia de a şterge cu buretele peste 280 de mii de dosare depuse înainte de 2008, adică înainte de introducerea listelor restrictive de ocupaţii pentru candidaţii din clasa Federal Skilled Workers care nu dispun de oferte de lucru aprobate de Guvern1 , chiar dacă aceasta înseamnă restituirea taxelor de procesare care se ridică la peste 130 de milioane de dolari.  Reacţia publicului canadian pare să fie pozitivă, dar aceasta nu dovedeşte decât lipsa de informare şi percepţia superficială pe care o dau cifrele seci prezentate ca parte a unui buget destinat relansării economiei canadiene.  In realitate, dacă privim dincolo de cifre, vom descoperi drama a sute de mii de familii care şi-au pus speranţele în Canada, după ce au primit asigurarea că sunt „the best and the brightest”, au făcut cheltuieli considerabile, şi-au neglijat cariera în ţara de unde provin şi aşteaptă cu răbdare de ani şi ani de zile (pentru unii este vorba de 7-8 ani), dar şi cu încrederea că au de a face cu o ţară recunoscută pentru tratamentul echitabil pe care-l acordă tuturor celor ce i se adresează.

Spre norocul candidaţilor români, această măsură nu-i afectează, daca dosarele lor au fost procesate prin Ambasada din Bucureşti, pentru că aceasta se numără printre puţinele care au procesat întreg inventarul de dosare adunat între 2002 (data când a intrat în voigoare actuala Lege a Imigraţiei şi Protecţiei refugiaţilor—IRPA) şi 2008.  Sunt alte ambasade însă, cum este cea de la Londra, cea de la Viena, cea de la Kiev şi Varşovia, dar mai ales cele din Asia, unde decizia la care ne referim este de aşteptat să creeze situaţii extrem de jenante pentru funcţionarii însărcinaţi cu aplicarea ei.  Probabil însă că reacţia cea mai puternică va veni din interiorul Canadei, unde se aşteaptă lansarea unor acţiuni judiciare de amploare (class actions, cu zeci de mii de reclamanţi) împotriva Departamentului Imigraţiei, pentru aplicarea retroactivă a unor reguli care nu au existat la data depunerii dosarelor afectate.  O asemenea acţiune are şanse mari de reuşită, existând şi un precedent judiciar pronunţat în urmă cu 9 ani, atunci când acelaşi departament a mai încercat o dată să elimine cca. 50 de mii de dosare prin aplicarea retroactivă a unei măsuri similare.

A doua măsură prilejuită de lansarea Bugetului o constituie decizia, explicată în termeni destul de vagi, de a obliga pe angajatorii ce vor să recruteze muncitori străini  ca, pe lângă acţiunile publicitare existente şi până acum, să consulte în prealabil lista canadienilor care încasează ajutor de şomaj şi să explice de ce nu au angajat pe vreunul din cei ce s-ar fi potrivit cu poziţia oferită străinului.

In afara acestor elemente de noutate, dl. Jim Flaherty, Minsitrul Finanţelor a reiterat, cu prilejul lansării Bugetului, intenţia Guvernului de a crea o sub-categorie distinctă în cadrul clasei FSW, rezervată meseriaşilor de care are nevoie Canada.   Modificările legislative necesare pentru aceasta vor apare în următoarele câteva luni.

Inainte de a încheia, se cuvine să amintim şi o altă măsură ce urmează a fi adoptată în viitorul apropiat, respectiv evaluarea prealabilă a studiilor candidaţilor din clasa FSW.  De reţinut că în acest fel se revine la sistemul existent  înainte de 2002 (cel puţin cu privire la o parte din profesii, cum erau inginerii) şi eliminat pentru că, la data respectivă, a fost considerat ineficient.  In cazul inginerilor, de pildă, li se elibera dupa luni de investigaţii şi contra unor taxe considerabile, un certificat care nu avea alt efect decât în cadrul dosarului de imigrant, pentru că respectivul avea nevoie de acreditare din partea organizaţiei provinciale a inginerilor spre a profesa efectiv.  Exact aceasta a ţinut să precizeze şi domnul ministru Kenney atunci când a anunţat, pe 28 martie 2012, reintroducerea evaluarii studiilor, şi anume că rezultatul acestei evaluări nu le va da celor în cauză dreptul de profesa în Canada fără a trece prin alte formalităţi de acreditare, dar va asigura autorităţile de imigraţie că o asemenea acreditare nu va fi imposibilă.  Dacă este aşa, de ce mai are CIC nevoie de evaluarea individuală a studiilor, şi nu ia exemplu de la Ministerul Imigraţiei din Quebec, care a pregătit şi foloseşte tabele de echivalare pentru principalele ţări surse de imigraţie, printre care şi România?

Share
  1. Astfel cum a anunţat pe 30 martie a.c. dl. Jason Kenney, Ministrul Cetăţeniei, Imigraţiei şi Multiculturalismului, vor fi restituite toate dosarele înregistrate înainte de 28 februarie 2008, care la date de 29 martie 2012 nu ajunseseră în faza de selecţie []

Comentariile sunt închise.