IMIGRAȚIE: SFÂRȘITUL „CONSULTANȚILOR FANTOMĂ”


IMIGRAȚIE: SFÂRȘITUL „CONSULTANȚILOR FANTOMĂ”

O dată cu bugetul care se află în plină dezbatere a Parlamentului federal,  va fi adoptată și o lege specială care pentru prima dată în istoria Canadei așează pe baze legale funcționarea profesiei de consultant de imigrație și înființează un organism însărcinat atât cu guvernarea propriei activități a membrilor săi, cât și cu investigarea și pedepsirea așa zișilor „ghost consultans” care sunt răspunzători de nenumărate fraude și au pe conștiință un număr considerabil de victime.  Noul organism se va numi „the College of Immigration and Citizenship Consultants” și va încorpora practic actualul „Immigration Consultants of Canada Regulatory Council” (ICCRC), care, fiind a „non-profit corporation” (deci supus acelorași reguli ca și, de pildă, o parohie bisericească), nu avea nici pe departe autoritatea pe care i-o va da noua lege.   In mod paradoxal, deși se știa prea bine că ICCRC era lipsit de asemenea atribuții, presa și numeroase organisme comunitare nu au încetat în ultimii ani să-l critice pentru că nu se războia cu consultanții neautorizați și se limita la sesizarea autorităților competente (RCMP si CBSA), care nu considerau–poate pe drept cuvânt–această activitate ca o prioritate printre operațiile pe care le desfășurau.

Această transformare reprezintă încununarea eforturilor continue a majoritații membrilor ICCRC (în special a celor grupați în CAPIC-Canadian Association of Professional Immigration Consultants) îndreptate spre regularizarea profesiei într-o formă care să recunoască pregătirea și competența membrilor săi, dar să asigure și  protecția clientelei oriunde s-ar afla, cu specială privire la cei situați în afara Canadei, ce cad cu ușurință pradă lipsei de scrupule a escrocilor locali care nu se sfiesc să le facă cele mai fantasmagorice promisiuni și să încaseze onorarii grase, profitând de ignoranța și naivitatea celor ce-și visează o viață nouă în Canada.   In acest sens, unul din primele articole ale noului proiect de lege se intitulează „Extraterritorial capacity” și conferă Colegiului puterea de a investiga fraude comise în afara Canadei câtă vreme nu încalcă legislația locală.  Prin adoptarea acestei legi, profesia de consultant de imigrație devine a doua, după asociația personalului de zbor, care este reglementată direct de la nivel federal, spre deoasebire de toate celelalte profesii care sunt reglementate la nivel de provincii (inclusiv doctorii, avocații, inginerii și contabilii).

Este bine de știut că majoritatea membrilor ICCRC (care vor deveni automat consultanți licențiați în cadrul noului Colegiu) sunt fie avocați proveniți din alte jurisdicții care și-au deschis propria practică după o pregătire temeinică în cadrul unor firme canadiene de avocatură din domeniul imigrației, fie absolvenți ai unor cursuri de lungă durată oferite de diferite universitați si colegii canadiene.  Absolut toți membrii IRCC au dat un examen sever de selecție orientat exclusiv pe probleme de imigrație[1] și sunt obligați să urmeze în fiecare an numeroase cursuri de perfecționare.  La această situație s-a ajuns după o îndelungată luptă condusă în special de o mână de foști funcționari din domeniul imigrației care își deschisesera firme de consultanță și au descoperit cât de numeroși erau cei care ofereau asemenea servicii fără să aibă vreo pregătire de specialitate și în afara oricărui control privind competența și probitatea lor profesională.  Respectivii foști funcționari s-au grupat într-o organizație denumită Organization of Professional Immigration Consultants-OPIC (devenită ulterior actualul CAPIC) și au început să desfășoare o intensă activitate educațională, reușind să coopteze și alți profesioniști cinstiți, interesați să se delimiteze de ignoranții și escrocii care-și arogau fără justificare calitatea de consultanți.  Obstacolul principal care stătea în calea adoptării unei legislații menite să reglementeze profesia îl constituia faptul că guvernul federal și guvernele provinciale arătau fiecare cu degetul la celălalt, susținând că această competență nu le aparține.

Momentul de referință când această situație a fost curmată l-a reprezentat un litigiu care a ajuns in fața Curții Supreme a Canadei și care a fost declanșat de acținea Baroului din British Columbia împotriva unui consultant pe nume Mangat, prin care se urmărea să i se interzică acestuia dreptul de a oferi servicii de consultanță contra cost.  Interesant este faptul că pe parcursul procedurii, dl. Mangat a fost primit ca membru în Baroul din Alberta și a declarat că nu mai este interesat în soluționarea cauzei respective.  Intre timp însă, președinta de atunci a OPIC, d-na Jill Sparling, intervenise în litigiu din dorința de a obține o hotărâre judecătorească cu caracter de precedent obligatoriu, menită să pună capăt conflictului  dintre federali și provinciali, ceeace s-a și întâmplat.  Procedura s-a continuat până a ajuns în fața Curții Supreme, care a decis că: 1) profesia de consultant de imigrație este legitimă și 2) competența de a o reglementa revine autorităților federale.   Ca urmare, între 2004 și 2011 Guvernul federal a încredințat reglementarea profesiei unui organizații numite CSIC (Canadian Society of Immigration Consultants), care a fost apoi înlocuită cu actualul ICCRC ca urmare a neregularităților comise de conducerea celei dintâi în relațiile cu proprii membri.  Amândouă aceste organizații au avut regim de corporații non-profit, funcționând pe baza unei legi denumite Canada Not-for-profit Corporations Act.  Actualul proiect precizeaza de aceea de la bun început că noul Colegiu nu va avea nimic a face cu legea respectivă, ale cărei prevederi au făcut imposibilă timp de 15 ani orice investigație serioasă a activității celor care nu erau incluși printre membrii organizației, adică tocmai a celor care generează șirul neîntrerupt de relatări negative din mass-media[2].

Sub regimul noii legi, situația se va schimba în mod dramatic.  Nu numai ca viitorul Colegiu va avea dreptul să urmărească și pe cei care nu au calitatea de membri, dar investigatorii săi vor avea dreptul de la lege sa intre în sediul oricărei firme bănuită că oferă servicii ne autorizate sau că a fraudat clientela, să acceseze toate documentele găsite, să confiște orice materiale compromițătoare și, la nevoie, să pătrundă chiar în locuințele celor anchetați, daca obțin aprobarea unui judecător de pace.

De asemenea, noile prevederi interzic oricărei persoane care nu are calitatea de membru al Colegiului să se declare consultant de imigrație, sau de cetățenie, sau „international student immigration advisor”.  Colegiul va putea acționa în justiție orice persoană care desfășoară activitați de consultanță în domeniul imigrației cerând o „injunction” care-i va interzice să continue.  Viitoarea lege prevede sancțiuni severe pentru încălcarea prevederilor sale, mergând până la amenzi de  50 de mii de dolari și închisoare până la doi ani.

Un efect foarte probabil pe care-l va avea reglementarea profesiei de consultant printr-un „Act of the Parliament of Canada” va fi acela că diferite guverne provinciale, inclusiv cel al Quebecului, vor trebui să renunțe la propriile reglementări privind această profesie și să accepte că simpla calitate de membru al viitorului Colegiu conferă celui în cauză dreptul de a reprezenta clientela în orice cauză ce are a face cu imigrația sau cetățenia.   Cel puțin aceasta este opinia d-lui Phill Mooney care a fost primul președinte al ICCRC și este unul din cel mai bine informați membri ai săi.

Cât privește momentul adoptării și intrării în vigoare a noilor prevederi,  se cuvine menționat că proiectul pe care l-am discutat este parte integrantă a pachetului de legi prin care a fost supus spre aprobarea Parlamentului bugetul pe anul fiscal actual.   Este un așa numit „omnibus bill” care va fi în mod cert adoptat datorita majorității de care dispune Guvernul liberal și nu încape nici o îndoială că va trece și de Senat, care în mod tradițional nu face obiecțiuni când este vorba de buget.  După ce va pacurge etapele procedurale normale (trei lecturi în Parlament, aprobarea de către Comitetul parlamentar pentru Finanțe–cu majoritate liberală–și aprobarea Senatului), proiectul va fi promulgat de Guvernatorul General al Canadei (etapă cunoscută sub numele de Royal Assent) la o dată pe care tot Guvernul o stabilește, deci mai mult ca sigur înainte de apropiatele alegeri legislative.  Din acel moment proiectul devine lege și nu mai rămâne decât să fie pus în aplicare.


[1] De menționat că membrii barourilor provinciale sunt abilitați să ofere servicii de imigrație chiar dacă nu au urmat niciun curs de specialitate (de regula universitațile oferă un curs facultativ pe aceată tematică), prin simpla lor apartenență la un asemenea barou.

[2] De remarcat că în pofida protestelor repetate ale ICCRC, presa a continuat până de curând să ignore distincția dintre membrii săi și masa de reprezentanți ne autorizați care generau asemenea situații.  Este adevărat că au existat și cazuri, extrem de rare însă, când autorii unor asemenea fraude s-au dovedit a fi membri ai ICCRC,  dar același lucru se poate spune și de unii membri ai barourilor de avocați, ceeace presa pare să lase sub tăcere.

Share

Comentariile sunt închise.