Canada înăspreşte regimul de acordare a statutului de refugiat. De ce ar trebui românii să se bucure?

Canada înăspreşte regimul de acordare a statutului de refugiat.  De ce ar trebui românii să se bucure

Pe 16 februarie 2012 Ministrul Cetăţeniei, Imigraţiei şi Multiculturalismului, dl. Jason Kenney, a depus pe masa Parlamentului canadian proiectul unei legi menite să pună capăt folosirii abuzive a sistemului generos (de până acum) prin care orice individ ajuns pe teritoriul canadian putea să reclame statutul de refugiat şi, chiar daca nu avea nici o şansă de a-l obţine, beneficia pe timp îndelungat de ajutoare sociale, de asistenţă medicală gratuită şi de dreptul de a munci oriunde îşi găsea de lucru.

Intitulată  Protecting Canada’s Immigration System Act, noua lege duce mai departe reforma introdusă în 2010 de Guvernul conservator, pe atunci minoritar, prin Balanced Refugee Reform Act, care nu a putut să impună măsuri prea drastice de teama opoziţiei parlamentare.  In noul context politic, dispunând de majoritate în Parlament, conservatorii sunt decişi să implementeze întreg ansamblul de măsuri pe care l-au avut de la început în minte.

Noua lege, care se aşteaptă să fie adoptată într-un viitor nu prea îndepărtat, introduce o procedură simplificată şi rapidă, precumpănitor administrativă, pentru soluţionarea cererilor de azil depuse de cetăţenii ţărilor aflate pe o listă denumită „Designated Countries of Origin” (DCO)  în care se aşteaptă să figureze mai ales ţările membre ale Uniunii Europene.  Graba cu care Guvernul intenţionează să publice această listă se explică mai ales prin valul de cereri de azil, depuse de cetăţeni maghiari de origine romă, cu care a fost inundată Canada în ultimii trei ani şi care reprezintă cca. 75% din totalul cererilor de azil înregistrate în acest interval (următoarea „performanţă”, de 14%, o deţin chinezii).   In 2010 cetăţenii maghiari au depus 2300 de asemenea cereri, pentru ca în 2011 numărul lor să se ridice la 4409; dintre acestea, în 2010 au fost aprobate numai 2%, iar în primele nouă luni ale lui 2011, cca. 7%.  Cheltuielile suportate de contrinuabilii canadieni pentru procesarea lor se ridică însă la sute de milioane!

Noua procedură va reduce timpul mediu de procesare a cererilor depuse de cetăţeni proveniţi din  ţările DCO de la o mie de zile, la numai 45.  La întocmirea listei se va ţine seama de un dublu criteriu, cantitativ şi calitativ.  Intr-o primă fază, vor fi incluse pe listă statele pentru ai căror cetăţeni rata de refuzuri depăşeşte 75% (procent ce include şi cererile abandonate sau retrase în mod voluntar), precum şi, separat, cele ai căror cetăţeni au abandonat 60% din cereri.  In faza următoare, se vor analiza din punct de vedere calitativ ţările cu număr redus de cereri de azil, urmând a fi incluse în DCO acelea care beneficiază de un sistem judiciar independent, încurajează înfiinţarea unor organizaţii ale societăţii civile, recunosc drepturile şi libertăţile de bază, şi posedă mecanisme de garantare a lor.  Pornindu-se de la aceste coordonate, lista va fi definitivată nu de un grup de experţi independenţi cum se intenţionase iniţial în urma cu doi ani, ci de chiar Ministrul Cetăţeniei şi Imigraţiei, care va răspunde şi de implementarea acestor dispoziţii (sacrificându-se astfel democraţia de dragul operativităţii).

Solicitanţii de azil proveniţi din DCO nu vor avea drept de apel în caz de refuz, ci numai posibilitatea de a se adresa Curţii federale a Canadei, care trebuie mai întâi să se pronunţe dacă este dispusă să examineze cazul respectiv; aceasta procedură nu va suspenda, însă, deportarea împricinatului şi este limpede cât de „uşor” le va fi celor în cauză să-şi apere interesele de la distanţă şi să acopere cheltuielile considerabile pe care le implică acest demers.  De asemenea, solicitanţii de azil proveniţi din DCO nu vor primi drept de muncă decât dacă cererea lor nu este soluţionată în 180 de zile (reamintim că timpul mediu de procesare va fi de 45 de zile).

In sfârşit, noile prevederi nu vor mai face posibilă depunerea simultană a unei cereri de azil şi a unui dosar bazat pe motive umanitare. Dacă cererea de azil nu a fost încă soluţionată de către „Immigration and Refugee Board” (IRB), solicitantul respectiv trebuie să şi-o retragă mai întâi, dacă doreşte să invoce motive umanitare pentru a rămâne în Canada; dacă însă IRB a apucat să respingă cererea de azil, împricinatul nu va putea depune dosar pe motive umanitare mai devreme de 12 luni, interval în care va fi aproape sigur deportat.

Oricât de dure sunt aceste măsuri în ceeace-i priveşte pe azilanţi, ele vor avea, sperăm, o consecinţă benefică pentru cetăţenii României, cărora Canada continuă să le impună vize de vizitator de teamă că, ridicând acest obstacol, se vor trezi cu mase şi mai mari de azilanţi de aceeaşi provenienţă ca şi cei la  care ne-am referit mai sus (potrivit ultimului recensământ, etnia romă reprezintă peste 3% din populaţia României) .  O dată înlăturat acest risc, Canada nu va mai avea nici o justificare de a rezista presiunii continue la care este supusă din partea Uniunii Europene pentru desfiinţarea vizelor pe care trebuie încă să le obţină românii şi pe care Canada le-a reintrodus şi pentru cehi după ce fusesese năpădită de azilanţi romi proveniţi din Cehia (drept care ştafeta a fost preluată de Ungaria).  Pe lângă economia de timp şi de bani, desfiinţarea vizelor va face mult mai uşoară şi mai rapidă obţinerea permiselor de lucru de către români, care se vor putea prezenta cu oferta de lucru direct la aeroportul unde aterizează, fără a mai trece pe la Ambasadă (aşa cum fac acum maghiarii şi toţi cetăţenii ţărilor scutite de viză).  Este adevărat că românii mai au de trecut şi un alt obstacol, pe care nu-l cunosc nici sârbii, nici croaţii, nici bulgarii (ş.a.m.d.), şi anume vizita medicală pe care trebuie să o suporte orice individ care intenţionează să rămână în Canada mai mult de 6 luni; vor scăpa de această angara numai atunci când numărul îmbolnăvirilor de TBC va scădea sub 15 la 100.000 de locuitori.  Până atunci, însă, nimic nu se opune ca vizita medicală să fie efectuată după ce respectivul a ajuns pe teritoriul Canadei.

?

 

 

Share

Comentariile sunt închise.