DIN NOU DESPRE SPONSORIZAREA PARINTILOR

​DIN NOU DESPRE SPONSORIZAREA PARINTILOR

În octombrie 2020 anunțasem că pentru 2021 Guvernul federal a promis să mărească numărul dosarelor de sposorizare a părinților de la cele numai 10 mii acceptate în 2020, la 30 de mii pentru 2021. Suntem în luna a șasea a anului și încă nu s-a anunțat nimic în aceasta privință. Am considerat de aceea că a sosit momentul să punem în context intențiile și eforturile depuse de IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada) în direcția acestei categorii oropsite de imigranți.

Se știe că spre deosebire de restul Canadei, Quebecul are și el un cuvânt de spus când se aprobă o sponsorizare, în special cât privește venitul minim de care trebuie să dispună sponsorul pentru a i se aproba aplicația. Guvernul federal este însă acela care are de spus atât primul cuvânt (condițiile în care o sponsorizare poate fi inițiată), cât și ultimul cuvânt (procesarea aplicației și aprobarea statutului de rezident permanent canadian pentru părintele1 sponsorizat). Ne vom limita deci în continuare la politica federală în această materie.

Prima remarcă pe care se cuvine să o facem este că, în pofida bunelor intenții declarate de Guvern, sponsorizarea părinților fost și rămâne oaia neagră a programelor de imigrație canadiene. Până în urmă cu câțiva ani, deși orice canadian putea să depună o aplicație de sponsorizare în categoria PGP (parents/grand parents) dovedind un venit pe ultimul an fiscal echivalent cu pragul de venit minim necesar pentru subzistență (LICO, de la Low-income cut-off) pe care Statistics Canada îl calculează în fiecare an în funcție de numărul membrilor unei familii, procesarea unei asemenea aplicații se tărăgăna pe parcursul a 4-7 ani (în funcție de țara de origine a celor sponsorizați, respectiv de inventarul de dosare și de ritmul de lucru al ambasadelor de care aparțineau părinții).

Această situație a condus la numeroase proteste și intervenții pe lângă membrii Parlamentului din partea celor interesați, care s-au soldat în mod paradoxal cu modificări de procedură de natură a accentua inegalitatea de tratament și a provoca noi proteste care se continuă până în prezent. Intr-adevăr, sub pretextul că scurtează durata de procesare, fostul Guvern conservator a introdus două măsuri radicale: a înăsprit condițiile pe care trebuie să le îndeplinească sponsorul (reducând astfel masiv sfera candidaților potențiali) și a introdus un plafon anual de aplicații care pot fi înregistrate, reprezentând în medie numai 10-20 la sută din numărul total al sponsorilor potențiali.

Cât privește condițiile impuse sponsorului, pe lângă faptul că se angajează să-și întrețină părinții pe termen de 20 de ani (în loc de 10), venitul minim pe care trebuie să-l dovedească reprezintă LICO plus 30% și numai pe ultimul an fiscal2, ci pe ultimii trei (ceeace scoate practic din competiție pe cei stabiliți de curând în Canada).

Dar lovitura cea mai serioasă aplicată sponsorilor potențiali o constituie instituirea plafonului anual de aplicații, care, deși cu proceduri de aplicare diferite de la an la an, a eliminat sistematic în ultimii 7 ani până la 90% din totalul canadienilor doritori să-ți sponsorizeze părinții. Și mai grav este faptul că o mare parte dintre aceștia au încercat în mod repetat, dar fără succes, să se încadreze (măcar) în rândurile celor acceptați să-și înregistreze aplicațiile, deoarece IRCC nu a prevăzut și nu are în vedere să introducă un sistem care să țină evidența celor rămași pe dinafară pentru a le acorda șanse sporite în anii următori.

Cât privește maniera prin care sunt selecționați cei zece mii, iar în unii ani chiar 20 de mii de canadieni care sunt acceptați să înregistreze aplicațiile de sponsorizare, aceasta a alternat în ultimii ani între două proceduri3: fie stabilirea unui moment fix când situl IRCC a declanșat înscrierea doritorilor de sponsorizare, fie organizarea unei loterii menite să aleagă în mod aleatoriu zece sau, respecrtiv, două zeci de mii de numere reprezentând declarații de intenție încarcate în situl IRCC pe parcursul unei campanii de câteva săptămâni.

Prima metodă a condus la eliminarea din start a celor ne familiarizați cu computerul, sau cu viteză redusă de introducere a informațiilor, sau chiar cu conecții lente de Intenet, pentru că plafonul s-a completat în materie de câtva minute. În urma protestelor lesne de înțeles care au urmat, IRCC a decis că loteria ar fi calea cea mai echitabilă și a procedat ca atare. S-a ales de fiecare dată când a recurs la această metodă cu numeroși candidați care nu satisfăceau criteriile financiare și cu alții care au crezut că-și sporesc șansele dacă se înscriu cu multiple declarații de intenție, ceeace nu numai că a eliminat un număr considerabil de candidați eligibili, dar a consumat o cantitate enormă de muncă inutilă din partea funcționarilor guvernamentali.

Și pentru că am pomenit de munca prestată pentru dosarele de sponsorizare, să ne oprim puțin asupra acestui aspect care a fost invocat adesea de reprezentanții IRCC ca justificare pentru anii îndelungați necesari pentru procesarea acestor dosare pe vremea când nu existau plafoane (deci practic în primul deceniu al actualului secol) și pentru introducerea propriuzisă a acestor plafoane ca garanție că procesarea va fi scurtată la 12 luni (ceeace nu s-a întâmplat încă în majoritatea cazurilor din 2014 încoace).

Numeroase aplicații, în special cele din domeniul imigrație economice, reclamă examinarea atentă a documentelor depuse de candidați și evaluarea dosarelor în lumina unor seturi complexe de criterii. Nu numai că există riscul potențial al depunerii unor documente contrafăcute, dar chiar și cele autentice reclamă o analiză atentă pentru a evita acceptarea unor candidați necorespunzători sau respingerea unora care satisfac de fapt criteriile de selecție. Pentru a da numai un exemplu, ca să i se recunoască unui candidat experiența profesională într-o anumită ocupație, trebuie să prezinte adeverințe și recomandări din care să rezulte că a îndeplinit activitățile descrise în definiția generică a ocupației așa cum apare în Nomenclatorul canadian de ocupații NOC (Național Occupational Classification) și că a exercitat un număr substanțial de atribuții, inclusiv cele esențiale, așa cum sunt ele prezentate în secțiunea „main duties” din NOC.4 Nu este nevoie să stăruim asupra faptului că aprecierea corectă a modului cum candidatul satisface acest criteriu implică o muncă intensă și responsabilă din partea funcționarului confruntat cu documente emise în cea mai mare parte a lor de entități străine care se conformează propriilor lor criterii de definire a ocupației respective. Chiar și în materie de sponsorizare, atunci când este vorba de soți/soții, funcționarul trebuie să fie extrem de atent să poată identifica așa numitele căsătorii de conveniență.

Dar evaluarea unei aplicații de sponsorizare a unui părinte, oricât de lax ar fi programul de lucru al funcționarului respectiv, nu are de ce să reclame o muncă mai îndelungată de numai câteva ore. Intr-adevăr, cât privește sponsorul, funcționarul respectiv nu are de verificat decât un număr redus de informații, pe care le obține instantaneu de la alte departamente ale Guvernului, cum ar fi venitul anual și existența unor antecedente care l-ar face ineligibil ca sponsor, iar cât privește părintele sponsorizat, are nevoie de un cazier judiciar, care se depune o dată cu dosarul, de certificatul de naștere al sponsorului și de vizita medicală, care nu-i consumă funcționarului respectiv decât un minut sau două, pentru că rezultatul este încărcat de medic direct în sistemul IRCC. Ca să compenseze aceste eforturi, sponsorul trebuie să achite numai cu tilul de taxe cuvenite Guvernului, un total de 1050$ de persoană adultă sponsorizată.

În aceste condiții, este normal să ne întrebăm de ce înainte de 2012 le trebuiau funcționarilor de la CIC mai mulți ani de zile ca să proceseze un dosar de sponsorizare și de ce, în ultimii șapte ani aceiași funcționari nu pot procesa un asemenea dosar mai devreme de un an decât dacă pentru întreaga Canadă se acceptă numai 10-20 de mii de dosare pe an. În loc să caute formule „echitabile” pentru a selecționa sponsorii potențiali dintr-o masă de candidați de 10 ori mai mare decât plafonul, ar putea foarte lesne renunța la plafoane și relua metoda acceptării tuturor aplicațiilor pe măsura înregistrării lor re-examinân totodată cu spirit de răspundere timpul necesar pentru procesarea lor. Această abordare este cu atât mai necesară cu cât IRCC se pregătește în prezent să treacă, și în domeniul sponsorizării, de la dosarele pe hârtie la aplicațiile on-line, în procesarea cărora se preconizează utilizarea sporită a Inteligenței Artificiale.

Cât privește viitorul imediat, suntem încă în așteptarea regulilor de înregistrare a acestor aplicații valabile pentru 2021, pe care IRCC le-a anunțat încă din octombrie trecut, cu promisiunea că va accepta cel puțin 30 de mii de dosare.

Menționăm în încheiere că pe 10 mai 2021, Ministrul Imigrației și cetățeniei, dl. Marco Mendicino a formulat răspunsul Guvernului la o petiție depusă pe masa Parlamentului de un grup de cetățeni nemulțumiți de actualul sistem; în răspunsul său, dl. Ministru invocă, în apărarea sistemului bazat pe extrageri model loterie, aceleași argumente legate de riscul revenirii la timpi de procesare de ordinul anilor, fără însă a evoca soluția re-analizării consumului real de timp reclamat de asemenea dosare.

1În afară de părinți, pot fi sponsorizați, în aceleași condiții, și bunicii cetățenilor sau rezidenților permanenți canadieni, dar ne vom referi în continuare numai la părinți din motive de economie de spațiu.

2Din cauza pandemiei de Covid-19, pentru 2020 se va accepta în mod excepțional revenirea la LICO, fără majorarea de 30%.

3Inițial, în 2014, IRCC (pe atunci CIC de la Cizitenship and Immigration Canada) a reluat sponsorizarea părinților după un moratoriu de doi ani, permițând înregistrarea directă, prin poștă sau curier, a 5000 de dosare începând cu 2 ianuarie 2014. Rezultatul a fost că sponsorii potențiali au cheltuit sume considerabile pentru a-si asigura serviciile unor firme de curierat dispuse să-și trimită agenții de cu seară ca să stea la coadă la ghișeul Centrului de procesare din Missisauga ON. Plafonul de cinci mii de dosare s-a completat astfel în câteva ore, lăsând pe dinafară pe toți cei care nu și-au dat seama de urgența situației.

4performed the actions described in the lead statement for the occupation(s) as set out in the occupational description of the NOC [R87.1(2)(b)]; and performed a substantial number of the main duties, including all the essential duties, of the occupation(s) as set out in the occupational description of the NOC [R87.1(2)(c)].

Share