MEMBRII CONSILIULUI DE REGLEMENTARE A CONSULTANTILOR DIN IMIGRATIE (ICCRC) APROBA TRECEREA LA UN ORGANISM STATUTAR FEDERAL

 
19 septembrie 2019 – Membrii ICCRC au aprobat o moțiune prin care autoriză această organizație  să facă uz de opțiunea oferită de Guvernul federal și să depună o cerere pentru a deveni un nou organism de autoreglementare, respectiv Colegiul Consultanților pentru Imigrație și Cetățenie.  Ca și în limba română, prin „colegiu” se înțelege nu numai o instituție de învățământ, dar și un organism care guvernează exercitarea unei profesii (să ne amintim de fosta denumire a barourilor din România comunistă:  de ex. „Colegiul avocaților din  București”).
 
În primăvara anului 2019, Parlamentul Canadei a adoptat Legea consultanților de imigrație și cetățenie („Legea colegiului”),  care a fost apoi promulgată de Guvernatorul general obținând astfel „royal assent”; legea prevede un mecanism care permite ca ICCRC să se transforme dintr-o organizație cu statut de corporație „non-profit”, deci cu puteri extrem de limitate, într-un organism independent care își trage autoritatea direct dintr-o lege federală.   Prin aceasta, ocupația de „consultant de imigrație” devine una din cele numai două profesii reglementate la nivel federal, în timp ce toate celelalte (ingineri, avocați, contabili, medici etc.) sunt de competența guvernelor provinciale cât privește regulile după care se conduc.

Dezbaterile care au precedat adoptarea „legii colegiului” au readus în actualitate controversa iscată de barourile provinciale ale avocaților, care susțin că acordarea de consultații în domeniul imigrației și cetățeniei ar trebui să fie de competența exclusivă a membrilor acestora, care, se pretinde, sunt mai bine pregătiți din punct de vedere profesional.  

Autorul acestor rânduri este în același timp avocat pensionar și consultant activ de imigrație, deci îmi pot permite să emit o opinie imparțială.  Este adevărat că avocații sunt cu toții absolvenți ai facultăților de drept din Canada, dar aceste facultați oferă în marea lor majoritate numai un curs facultativ de un semestru, în timp ce toți consultanții de imigrație sunt obligați să urmeze cursuri de specialitate cu durata de cel puțin un an.  De reținut că, indiferent dacă au urmat sau nu acel curs facultativ, toți avocații sunt autorizați prin lege să acorde asistență în domeniul imigrației.  Desigur, există avocați extrem de calificați în acest domeniu, după cum și în rândurile consultanților sunt numeroși profesioniști cu excelentă reputație profesională;  problema este că pentru imigrantul potențial (aflat de regulă în afara Canadei), care dorește să obțină asistență profesională, este practic imposibil să discearnă cât de pregătit este un avocat despre care nu știe decât că aparține unui barou provincial, prin raport cu un consultant care nu poate exercita această profesie dacă nu a urmat studii de specialitate.

 
Noul Colegiu va avea competențe sporite în sensul că va guverna nu numai comportamentul membrilor săi, dar va fi de asemenea în măsură să urmărească pe cei care exercită profesia în mod clandestin, deținând atribuții care merg până la percheziții domiciliare și confiscarea bunurilor cu caracter de corpuri delicte.  În acest sens, noul Colegiu, guvernat fiind de un statut federal, va deține puteri mai mari chiar decât barourile de avocați din Canada, care nu pot întreprinde acțiuni legale împotriva persoanelor care locuiesc în Canada.

In momentul transformării ICCRC în Colegiu, membrii celui dintâi vor fi prelauți prin efectul legii de către noul organism, prin așa numita procedură de „grandfathering”.