REUNIFICAREA FAMILIEI: NOUTATI IMBUCURATOARE

REUNIFICAREA FAMILIEI: NOUTATI IMBUCURATOARE

(si o veste ceva mai proasta la sfarsitul articolului)

Anul 2018 se anunta bogat in evenimente care vor afecta politicile si procedurile din domeniul Imigratiei.  Deocamdata, primele masuri adoptate de IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada) au vizat in mod special reunificarea familiei.

1 februarie 2018 a marcat ultima zi cand cetatenii si rezidentii permanenti canadieni si-au putut manifesta interesul de a-si sponsoriza parintii si bunicii.  Elementul pozitiv al acestei proceduri consta in faptul ca, spre deosebire de anul trecut, modelul de declaratie uzitat de IRCC contine rubrici de natura a descuraja pe cei care nu indeplinesc conditiile financiare pentru a deveni sponsori.  IRCC nu a facut inca public numarul total al celor inscrisi, dar datorita acestor modificari, se asteapta sa fie mult sub cei aproape 100 de mii care si-au manifestat aceasta intentie in 2017, cand tragerea la sorti a selectionat 10 mii, dintre care nici jumatate nu au depus dosarele propriuzise, pentru ca se inscrisesera intr-o doara desi stiau (sau poate ignorau) ca nu au calitatea de sponsori.  Asa cum am relatat la vremea respectiva, Guvernul a fost nevoit sa organizeze o a doua tragere la sorti, cu privire la care nu cunoastem inca numarul celor care au indeplinit efectiv cerintele financiare pentru a depune dosar de sponsorizare.  Anul acesta, insa, plafonul este tot de 10 mii, dar se asteapta ca sansele de reusita sa fie mult mai ridicate decat 1/10 cum a fost in 2017, deoarece este putin probabil ca persoane care nu indeplinesc cerintele financiare sa mai riste a se inscrie dupa ce s-au identificat atat pe dansii, cat si pe cei sponsorizati, si-au indicat adresele, au luat cunostinta de aceste cerinte si au semnat electronic declaratia de intentie.

O alta noutate care isi va produce efecte benefice in special tot in privinta parintilor si bunicilor, o constituie anuntul facut pe 15 februarie a.c. de catre ministrul Imigratiei,  Ahmed Hussen, care a declarat ca pe 12 aprilie 2018 vor fi introduse masuri in sensul reducerii drastice a cazurilor de respingere a imigrantilor pe motive de inadmisibilitate medicala.  Dl. Hussen a adaugat ca nu exclude eliminarea totala a acestui gen de obstacol, care discrimineaza impotriva celor suferinzi si handicapati.  Am mentionat in special parintii si bunicii ca primi beneficiari, deoarece majoritatea celorlalte categorii de imigranti sunt tineri si prezinta mai putine probleme sub acest aspect.  De mentionat ca o categorie mai putin afectata chiar si de actuala reglementare a inadmisibilitatii medicale o constituie sotii si sotiile sponsorizate, care nu pot fi refuzati decat daca sufera de afectiuni de natura a pune in pericol sanatatea publica, dar nu pot fi refuzati pentru ca ar provoca cheltuieli prea mari statului canadian.

Desigur, problema principala care se pune in ipoteza desfiintarii totale a inadmisibilitatii medicale o constituie banii.  Actuala reglementare impune respingerea dosarelor de imigratie chiar si daca un singur membru al familiei sufera de o afectiune care ar necesita ingrijiri ce depasesc costul mediu pe cap de locuitor pentru rezidentii canadieni, pe o perioada de cinci ani.  Aceasta maniera de a evalua inadmisibilitatea s-a lovit de numeroase critici, ceeace probabil a si determinat scaderea constanta in ultimii ani a numarului de refuzuri pe motive medicale. In 2016, 337 de solicitanti au fost declarati inadmisibili, fata de  473 in 2015 si 619 in 2014.  De altfel, o mare parte din cei refuzati au fost, totusi, in cele din urma acceptati dupa ce au invocat motive umanitare: intre 2013 si 2016, au fost aprobate 91% din cele 241 de cereri bazate pe aceste considerente.

O alta problema care complica lucrurile o constituie faptul ca asistenta medicala gratuita este acoperita in principal din fondurile provinciilor, nu ale Guvernului federal, dar ministrul Imigratiei a declarat in fata comisiei parlamentare care procedeaza zilele aestea la audieri, ca si provinciile sunt in favoarea reconsiderarii actualelor reglementari, mai ales tinand seama ca eventualele cheltuieli suplimentare nu vor depasi 0,1% din totalul bugetului alocat de ele pentru asistenta medicala.

Tot in domeniul reunificarii familiei se inscrie si Comunicatul de presa al IRCC din 14 februarie 2018 cu privire la progresele inregistrate privind accelerarea procesarii dosarelor de sponsorizare a sotilor si partenerilor conjugali.  Comunicatul anunta cu mandrie ca, pana la sfarsitul lui 2017, IRCC a redus cu 80% inventarul aflat in procesare in luna decembrie 2016, astfel ca la 31 decembrie 2017 mai ramasesera de finalizat numai 15 mii de dosare, fata de 75 de mii cu un an in urma.  Pe baza acestor rezultate, care fac in prezent posibil ca majoritatea cererilor de sponsorizare din aceasta categorie sa fie procesate in maximum 12 luni, IRCC a introdus o serie de modificari in Ghidul cu instructiuni privind pregatirea si depunerea acestor cereri.  Astfel, dosarele ce se vor depune de acum inainte trebuie sa contina de la bun inceput certificatele de cazier pentru toti adultii sponsorizati, preum si formularele Schedule A – Background/Declaration (IMM 5669) care pana in prezent trebuiau depuse numai dupa ce IRCC le cerea in mod expres.  Comunicatul precizeza ca se vor accepta totusi pana la 15 martie si dosarele pregatite potrivit ghidului anterior.  Tot conform comunicatului, progresele inregistrate vor permite ca in 2018 sa fie acceptati 66 de mii de soti sponsorizati fata de media anuala de 47 de mii din ultima decada.

De mentionat ca noua lista de documente cuprinde si o versiune modificata a formularului Additional Family Information (IMM5406) in care se cer adresele de email pentru toate rudele incluse: soti, parinti, copii si frati/surori.  Acest formular nu este cerut numai pentru dosarele de sponsorizare, ci pentru toate cererile de rezidenta permanenta.

Incheiem cu o veste mai putin buna, si anume agitatia pe care a produs-o in cadrul audierilor din Parlamentul canadian numarul extrem de ridicat de cereri de azil depuse recent de catre cetatenii romani (pentru care la 1 decembrie 2017 s-a ridicat obligativitatea vizelor de intrare), si anume 232 in numai doua luni, prin raport cu 120 pe tot anul 2016.  Intr-un articol aparut pe 15 februarie a.c. in The Canadian Press, se subliniaza ca acesta este un fenomen constatat numai la romani, desi la aceeasi data s-au eliminat vizele de intrare si pentru bulgari.  Interpelat de deputati, ministrul adjunct al Imigratiei, dl.  Paul MacKinnon a declarat ca este posibil, daca tendinta se mentine, ca dupa 12 luni sa fie reintrodusa obligativitatea vizelor numai pentru romani, refuzand sa indice un numar de cereri dincolo de care o asemenea masura se va aplica efectiv.   IRCC apreciaza situatia ca suficient de grava pentru a fi determinat deja o intrevedere cu ambasadorul Romaniei la Ottawa.   Mentionam ca cetatenii romani au sanse extrem de reduse da a obtine statutul de refugiati, deoarece sunt cativa ani buni de cand Romania figureza pe asa numita lista alba (denumirea oficiala este: Designated Countries of Origin), care contine tarile pe care Canada le considera ca respectand drepturile omului si principiile statului de drept.  Pentru cetatenii acestor tari, printre care figureaza toti membrii Uniunii Europene, exista o procedura rapida de examinare a cererilor de azil, care in cele mai multe cazuri se finalizeaza prin refuzuri.  Este important de retinut ca solicitantii de azil din aceste tari nu primesc permise de munca decat daca si dupa ce dosarul lor a fost aprobat de catre IRB (Immigration and Refugee Board).  Aceasta ar putea sa-i surprinda pe cei care s-au increzut in povestile unor fosti azilanti,  care i-au asigurat ca pot ramane cativa ani in Canada (chiar daca in final sunt refuzati), timp in care pot munci si face bani frumosi mai inainte de a fi deportati pe cheltuiala contribuabililor canadieni.

Share