REINTREGIREA FAMILIEI: PREZENT SI PERSPECTIVE

REINTREGIREA FAMILIEI: PREZENT SI PERSPECTIVE

In cadrul campaniei lor electorale la nivel federal, liberalii, care au reușit mai apoi sa formeze un guvern majoritar, au prezentat ca element de convingere a electoratului promisiunea de a corecta greșelile si abuzurile conservatorilor, care considerau acest capitol al imigrației canadiene ca pe un obiectiv de mana a doua prin raport cu imigrația economica.

Prezentam mai jos câteva din amendamentele adoptate de liberali, pe care este posibil ca unii dintre cei interesați sa nu le fi aflat încă, precum si ce alte modificări se așteaptă să intervină.

a) Actualul Guvern federal a dublat (de la 5 mii la 10 mii) numărul dosarelor de părinti și bunici sponsorizați (sau parenati, cum se exprima romanii din Quebec) care se acceptă anual. Aceasta nu înseamnă însa că toți cei care așteaptă încă de pe acum cu dosarele pregătite vor reuși să și le înregistreze pa 3 ianuarie 2017 când se reia această operație, deoarece sunt de cel puțin de 10 ori mai multi sponsori potențiali decât cifra susmenționată. Cu titlu pur anecdotic, menționăm ca sediul Centrului de procesare din Missisauga ON, unde se depun toate dosarele de sponsorizare, a fost invadat in ajunul primei zile de lucru din 2016 de zeci de agenți ai companiilor de curieri care și-au petrecut noaptea stand la coada pentru a-și putea livra sutele de plicuri pe care le căra fiecare în cate un cărucior. Este aproape sigur ca scena se va repeta și în ajunul lui 3 ianuarie 2017 și că plafonul de 10 mii de dosare se va completa în primele ore ale zilei.

b) Noul Guvern a accelerat simțitor procesarea dosarelor de sponsorizare atât a părinților, cat și a soților. In prezent, dacă ne referim de pildă la părinti, sunt procesate concomitent dosarele depuse în ianuarie 2015, cu cele depuse în ianuarie 2016.

c) Mai puțin clară este situația venitului minim pe care cetățenii și rezidenții permanenți canadieni trebuie să-l dovedească pentru a-și sponsoriza părintii și bunicii. In timp ce normele anterioare lui 2014 le cereau să dovedească numai pentru anul anterior depunerii dosarului, un venit echivalent cu LICO (Low Income Cut-Off), adică nivelul de venit minim care asigură unei familii canadiene un trai civilizat, conservatorii au crescut cu 30% acest nivel și i-au obligat pe sponsori să-l dovedească pentru ultimii 3 ani fiscali. Liberalii au promis să revină la situația anterioară, dar Ghidul afișat în situl oficial al IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada) continuă să reproducă cerințele impuse de conservatori. Este drept, însa, ca pentru moment nimeni nu poate depune asemenea dosare (vezi lit. a de mai sus), astfel că ne așteptăm din moment în moment la o revizuire a criteriilor respective.

d) Tot referitor la dovedirea venitului, în vreme ce conservatorii nu acceptau altă dovada decât documentul Notice of Assessment (Avis de cotisation) emis de Canada Revenue Agency, reglementarea pe care o așteptăm în viitorul apropiat va permite si alte mijloace de probă dacă sponsorul nu dispune de acel document; printre acestea figurează veniturile din chirii, dobânzi, pensii, investiții etc. Menționăm că sponsorii din Quebec nu au avut de suferit asemenea restrictii in ultimii ani, deoarece venitul minim necesar se verifică de către MIDI (Ministère de l’Immigration, de la Diversité et de l’Inclusion), în baza unui acord încheiat cu guvernul federal cu multi ani în urma.

Pe lângă aceste modificări care au intrat deja în vigoare sau sa așteaptă să intre, actualul Guvern federal nu a făcut deocamdată nici o mențiune cu privire la promisiunea de a ridica din nou vârsta minimă a dependenților de la 19 la 22 de ani și de a le permite să-și mențină acest statut și dincolo de 22 de ani dacă se află în continuarea studiilor. Intr-adevar, Ghidul postat pe situl IRCC continuă sa mentioneze că numai copiii sub 19 ani sau handicapați sunt considerați dependenți.

De asemenea, nu se știe nimic cu privire la durata pentru care sponsorizarea părinților va rămâne activă. In prezent este încă de 20 de ani, deși sub regimul anterior se limita numai la 10 ani. Menționăm că versiunea din iulie 2016 a formularului IMM-1344-Application to Sponsor (introdusă deci la 9 luni de la preluarea puterii de către liberali) continuă să indice că sponsorul trebuie să-si intrețină părinții pe timp de 20 de ani.

Alte două prevederi restrictive introduse de conservatori în materie de sponsorizare a soților nu au format pană în prezent obiect de discuție. Este vorba în primul rand de interdicția pentru un canadian care a fost la rândul sau sponsorizat ca soț, de a sponsoriza pe cineva în următorii cinci ani de când a devenit rezident permanent. De asemenea, se menține încă statutul de rezident permanent condiționat pentru soții sponsorizați pe durata primilor doi ani; Acest statut se poate pierde dacă în intervalul respectiv soții încetează să conviețuiască, afară numai dacă despărțirea nu se datorează purtării abuzive a sponsorului sau decesului acestuia. Ambele aceste prevederi au însa toate șansele de a fi menținute, deoarece au fost adoptate după descoperirea unui număr neobișnuit de ridicat de căsătorii de formă, încheiate cu scopul exclusiv de a obține rezidenta permanenta pentru soțul sponsorizat.

Pe lângă măsurile menite să sancționeze asemenea situații după ce s-au produs, autoritățile de imigrație pun un tot mai mare accent pe latura preventiva, străduindu-se să-și înarmeze funcționarii cu criterii cat mai eficiente de depistare a lor. Este de aceea important ca cei de bună credință să nu dea prilej de bănuieli nejustificate prin simplul fapt că ignoră la ce se expun atunci când își pregătesc dosarele. Există o literatură bogată și o practică judiciară abundentă in aceasta materie, dar este credem util să reproducem în continuare câteva instrucțiuni care ni se par mai relevante.

Manualele după care se ghidează funcționarii de imigrație îi îndeamnă pe aceștia să examineze o relație conjugală prin prisma contextului cultural local și să studieze arhivele IRCC pentru a detecta anomalii în declarațiile anterioare prin raport cu cele actuale ale candidaților. In cazuri de maximă suspiciune funcționarii sunt chiar încurajați să efectueze vizite la domiciliu. In niciun caz să nu se limiteze la certificatele de căsătorie și să tină seama că fotografiile pot fi trucate.
Cât privește caracteristicile unei relații conjugale autentice, pe care funcționarul trebuie să le verifice în fiecare dosar, manualele respective reproduc criterii stabilite prin hotărâri judecătorești, printre care se distinge cazul Moldowich v. Penttinen în care s-au evidențiat următoarele criterii:
• dedicație mutuală către o viată comună;
• caracter exclusiv – cineva nu poate fi în același timp angajat în două relații conjugale;
• intimitate – exclusivitatea relațiilor sexuale;
• interdependentă fizică, financiară, emoționala și socială;
• permanenta – continuitatea unei relații autentice ;
• prezentarea în societate ca un cuplu;
• percepția celor din jur că partenerii constituie un cuplu.

Pornind de la aceste criterii generale, instrucțiunile IRCC recomandă funcționarilor numeroase căi și metode de verificare. De pildă, pentru a se stabili interdependenta dintre soți, trebuie examinate în primul rand aspectele financiare și stabilit dacă cei doi dețin proprietăți în comun (imobile, automobile etc.), au conturi comune, au obținut împrumuturi în calitate de cuplu, au închiriat împreună locuința, dețin împreuna carduri de credit, sau dacă figurează în mod reciproc în calitate de beneficiari ai unor asigurări de viata.

Pentru a verifica aspectele sociale ale relației conjugale, funcționarii de imigrație încearcă să se convingă că cei doi și-au făcut cunoscută existenta în calitate de cuplu către autorități guvernamentale, firme comerciale și alte instituții; verifică dacă cei doi au intreprins călătorii în comun, s-au înscris împreună la cluburi și alte organizații socio-culturale, analizează măsura în care aceștia împărtășesc aceleași valori etc. In plus, instrucțiunile acordă importantă considerabilă declarațiilor (de preferința legalizate) semnate de rude și cunoscuți, care confirmă existenta aspectelor de mai sus. De asemenea, se verifică în ce măsură fiecare din membri cuplului cunoaște în detaliu circumstanțele personale și familiale ale celuilalt, precum și amănunte din existenta sa anterioară. In sfârșit, se cer dovezi privind menținerea contactului intre parteneri pe perioadele cat nu sunt împreuna, precum și promisiuni de sprijin din partea unor persoane cu poziții sociale importante, cum ar fi manageri, bancheri, preoți, medici etc.

Existența unor asemenea instrucțiuni detaliate prezintă însa și pericolul de a forma funcționarii de imigrație în spiritul unei atitudini de suspiciune față de toți candidații pe care-i verifică și la cheltuirea inutilă a unor resurse considerabile, cu consecința prelungirii procesării pentru toate cazurile cu care se confrunta. Pentru a preîntâmpina asemenea excese, noul Guvern liberal a publicat în această vară un Buletin operațional (No. 624 din 13 iunie 2016) care, pentru început cu referire strictă la cazul soților aflați împreună în Canada, adoptă un numar de măsuri menite a accelera procesarea dosarelor privind asa numitele „straightforward cases”. Cu același prilej au fost alocate și 25 de milioane de dolari pentru resurse suplimentare pentru a sa garanta implementarea acestor măsuri.

După cum se vede, trecem printr-o perioadă de profunde transformări în domeniul Imigrației, în general, și al reîntregirii familiei, în special. Este greu chiar și pentru profesionistii din aceste domenii să țină pasul cu frecventele modificări de norme, liste și formulareșâ; pentru publicul larg, însă, este aproape imposibil să nu se comită greșeli de interpretare sau omisiuni ce pot duce fie la respingerea, fie la restituirea dosarului. Dacă un asemenea ghinion i se întâmplă cuiva care-și sponsorizează părinții, pierde în mod sigur un an până mai poate trimite un nou dosar.

Share