12 august 2014 : din partea MIDI din Québec

12 august 2014 : din partea MIDI  (Ministère de l’Immigration, de la Diversité et de l’Inclusion)  din Québec

 Ni se comunica de catre dl. Fakhri Gharbi, coordonator de programe din cadrul MIDI, ca incepand cu data de azi nu se mai primesc dosare in categoriaTravailleur qualifiés” deoarece s-a atins numarul maxim de 6500 de dosare prevazut pentru anul in curs.

Fac exceptie numai candidatii care dispun de o oferta de lucru validata de MIDI, sau se afla in Quebec cu permis de lucru ori de studii, sau depun dosarul in cadrul PEQ (Programme de l’expérience québécoise).

Detalii suplimentare la:

http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/informations/maximal-ptq.html

si

http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/informations/maximal-peta.html

Reamintim ca incepand de la anul, va functiona in Quebec un sistem de selectie cu totul diferit, in cadrul caruia candidatii depun o „declaratie de interes” care ramane inactiva cata vreme nu a devenit obiectul atentiei functionarilor de la MIDI datorita, de cele mai multe ori, obtinerii unei oferte din partea unui angajator din Quebec.

Reamintim de asemenea ca sistemul federal de selectie (FSW) functioneaza in continuare.  Desi exista si aici un plafon de 25 de mii de dosare (plus o lista restrictiva de ocupatii), pana in prezent nu s-au inregistrat decat 887, dar se primesc zilnic zeci de noi dosare.  Scrieti-ne daca doriti sa va evaluam sansele in mod gratuit.  Nu uitati ca si pe plan federal va functiona din 2015 un sistem similar cu cel din Quebec.

Share

12 august 2014 : din partea MIDI (Ministère de l’Immigration, de la Diversité et de l’Inclusion) din Québec

12 august 2014 : din partea MIDI  (Ministère de l’Immigration, de la Diversité et de l’Inclusion)  din Québec

Ni se comunica de catre dl. Fakhri Gharbi, coordonator de programe din cadrul MIDI, ca incepand cu data de azi nu se mai primesc dosare in categoriaTravailleur qualifiés” deoarece s-a atins numarul maxim de 6500 de dosare prevazut pentru anul in curs.

Fac exceptie numai candidatii care dispun de o oferta de lucru validata de MIDI, sau se afla in Quebec cu permis de lucru ori de studii, sau depun dosarul in cadrul PEQ (Programme de l’expérience québécoise).

Detalii suplimentare la:

http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/informations/maximal-ptq.html

si

http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/informations/maximal-peta.html

Reamintim ca incepand de la anul, va functiona in Quebec un sistem de selectie cu totul diferit, in cadrul caruia candidatii depun o „declaratie de interes” care ramane inactiva cata vreme nu a devenit obiectul atentiei functionarilor de la MIDI datorita, de cele mai multe ori, obtinerii unei oferte din partea unui angajator din Quebec.

Reamintim de asemenea ca sistemul federal de selectie (FSW) functioneaza in continuare.  Desi exista si aici un plafon de 25 de mii de dosare (plus o lista restrictiva de ocupatii), pana in prezent nu s-au inregistrat decat 887, dar se primesc zilnic zeci de noi dosare.  Scrieti-ne daca doriti sa va evaluam sansele in mod gratuit.  Nu uitati ca si pe plan federal va functiona din 2015 un sistem similar cu cel din Quebec.

 

 

Share

GUVERNUL FEDERAL CONSERVATOR SI REINTREGIREA FAMILIEI

GUVERNUL FEDERAL CONSERVATOR SI REINTREGIREA FAMILIEI

Reprezentantii CIC (Citizenship and Immigration Canada) in frunte cu dl. ministru Chris Alexander nu scapa nici un prilej pentru a sublinia devotamentul lor profund pentru cauza reintregirii familiei, ceeace nu este deloc anormal, de vreme ce acest obiectiv figureaza printre coordonatele principale ale politicii si legislatiei canadiene in domeniul imigratiei.  In ultima vreme, insa, desi reafirma frecvent acest devotament, Guvernul federal a adoptat o serie de masuri restrictive si a introdus practici derogatorii care contrazic in mod flagrant aceste afirmatii.

In urma cu numai cativa ani, toti rezidentii canadieni aveau dreptul neingradit de a depuna dosare de sponsorizare a parintilor si bunicilor, iar procesarea dosarelor dura in jur de 12-18 luni.   Sponsorizarea sotilor/sotiilor se finaliza mult mai repede, intr-un interval de cca. 6 luni.  In prezent, acestia din urma sunt cei care asteapta cca. 16-18 luni, iar cu parintii este o cu totul alta poveste:  dupa ce au asteptat trei ani ca sa se reia primirea dosarelor de sponsorizare din aceasta categorie, copiii si nepotii lor au descoperit ca se accepta numai un numar limitat de dosare (pentru 2014 a existat un plafon de 5000 de dosare, care s-a completat in primele zile ale lui ianuarie), iar conditiile de acceptare s-au inasprit in mod considerabil.  Conform regulilor actualmente in vigoare pentru dosarele federale, nu-si pot sponsoriza parintii sau bunicii decat cei care pot dovedi pentru ultimii trei ani, un venit cu 30% mai ridicat decat cel impus inainte de moratoriul care suspendase primirea lor, care venit nu se cerea decat pentru ultimul an.  Mentionez ca intre guvernele federal si cel al provinciei Quebec există un acord care lasă pe seama provinciei competența de a stabili venitul minim pe care trebuie sa-l dovedeasca sponsorul.  Iata insa ca, de curand, CIC a inceput sa distribuie  sponsorilor din Quebec liste de control in care figureaza si documente fiscale de natura a dovedi venitul de care dispun.  Sunt curios cum va reactiona MIDI (Ministerul Imigratiei, Diversitatii si Integrarii) din Quebec…

Cea mai puternica lovitura pe care a dat-o CIC reintregirii familiei a intrat insa in vigoare pe 1 august 2014.  Este vorba de reducerea varstei pana la care un descendent este considerat parte din familie (adica dependent de parintii sai si indreptatit sa emigreze impreuna cu acestia pe baza simplei legaturi de filiatie) de la 22 la 19 ani.  In plus, a fost eliminata si exceptia care permitea celor aflati in continuarea studiilor sa fie considerati “dependenti” chiar si dupa implinirea varstei de 22 de ani.  Unica exceptie care a ramas in picioare este cea privindu-i pe copiii handicapati.  Singura justificare invocata de CIC pentru introducerea acestei masuri este nevoia de a pune de acord legislatia Imigratiei cu varsta oficiala a majoratului (care este de 18 sau 19 ani in functie de provincie).   Este un argument extrem de subtire, pentru ca nici restul legislatiei interne canadiene nu confunda atingerea majoratului cu stingerea obligatiei de intretinere a parintilor si  incetarea calitatii de dependent.  Intr-un recent editorial publicat de cotidianul Toronto Star, se estimeaza ca cca. 43% din canadienii care au implinit 20 de ani continua sa traiasca cu parintii lor si sa depinda financiar de acestia (in paranteza fie spus, editorialul greseste cand mentioneaza varsta de 21 in loc de 22 de ani ca fiind limita pana la care un copil era considerat dependent pana la 1 august 2014).

In comunicatul oficial al CIC nu se sufla un singur cuvant despre argumentele care au determinat, cu peste un deceniu in urma, stabilirea varstei de 22 de ani si a exceptiilor susamintite pentru definirea calitatii de “dependent” in materie de Imigratie.   Dincolo de abordarea umanitara a reintregirii familiei, in toti acesti ani Canada a beneficiat de aportul economic a mii de imigranti care, in absenta acestor prevederi,  s-ar fi gandit de doua ori inainte de a depune dosarul.  Or, experienta ne invata ca orice ezitare, o data ce candidatul respectiv s-a decis sa emigreze, poate sa-l priveze de sansa de a reusi, avand in vedere mobilitatea extrema a regulilor care guverneaza materia.  Altfel spus, cine indeplinste astazi conditiile de emigrare dar, avnd un copil de 20 de ani, prefera sa mai astepte pana il vede „asezat la casa lui”, poate fi aproape sigur ca nu va mai indeplini acele conditii de acum in cativa ani.

Pe de alta parte, masura la care ne referim a fost pe drept cuvant caracterizata de dl. Ashley Chapman, reprezentant al organizatiei “Citizens for Public Justice” ca “o incalcare a unuia din obiectivele oficiale ale  Immigration and Refugee Protection Act (legea imigratiei actualmente in vigoare n.a.), si anume acela de reunificare a familiilor”.  De retinut ca nu numai copiii refugiatilor care raman blocati in tarile de origine vor avea de suferit din pricina persecutiilor locale; numerosi imigranti care aleg Canada ca tara de adoptie o fac si pentru nesiguranta vietii de zi cu zi din tarile lor de bastina, iar perspectiva abandonarii unor copii inca imaturi in acel mediu instabil va cantari foarte greu in formarea deciziei lor finale.

In acelasi articol din Toroto Star, publicat pe 10 august a.c. (intitulat “Partidul conservator da o noua lovitura politicii de imigratie candva umanitare a Canadei”), se reproduce estimarea Guvernului care socoteste  ca numai anul acesta vor fi blocati de noua masura cca. 7000 de tineri, printre care si 800 de copii ai unor refugiati carora li s-a recunoscut oficial justetea cererii de azil.

Este foarte probabil ca CIC sa-si fi facut socoteala ca prea putini dintre imigrantii independenti vor avea copii trecuti de 19 ani, avand in vedere actualele criterii de selectie care incep sa scada puncte dupa implinirea varstei de 36 de ani.  Aceasta abordare nu tine insa seama de faptul ca in tarile care formeaza principalele surse de imigranti asemenea situatii sunt mai de graba frecvente; in plus, chiar si cu puncte mai putine la factorul “varsta”, numerosi candidati in special din tari anglofone sau francofone (inclusiv fostele colonii britanice sau franceze) vor indeplini cu usurinta criteriile de selectie compensand cu puncte aditionale pentru cunostintele lingvisitce.  In sfarsit, revenind la situatia sponsorizarilor, parintii care mai au si alti copii decat sponsorul nu vor mai putea sa-i includa in dosar daca au depasit varsta de 19 ani; greu de intrevazut aici mult trambitata grija pentru reintregirea familiei!

Pe termen lung reducerea varstei pana la care copilul este dependent se va dovedi extrem de contra-productiva, deoarece putini parinti care altminteri ar indeplini criteriile de slectie vor fi dispusi sa-si abandoneze copiii aflati inca pe bancile scolii pentru a emigra si a se integra cat mai rapid pe piata muncii din Canada.  Cei care o vor face, vor incerca probabil sa beneficieze de dreptul de a lipsi din Canada pana la trei ani dupa obtinerea rezidentei permanente, pentru a reveni langa copii si a-i ajuta sa atinga cu adevarat pragul maturitatii, cu consecinta ca Guvernul canadian va fi privat de o forta de munca pe care o luase cu prea multa usurinta in calcul.

In lipsa de alte argumente si realizand dimensiunea atingerii pe care o aduce ideii de reintregire a  familiei, CIC a inclus in comunicatul oficial, ca un fel de premiu de consolare, asigurarea ca dependentii astfel exclusi vor putea sa depuna la randul lor dosare ca imigranti independenti.  Problema este cand si  cum.

In primul rand, in lumina criteriilor actuale de selectie, nu poate depune dosar nici un candidat care nu a acumulat cel putin un an de experienta intr-o ocupatie care se afla pe lista publicata de CIC acum trei luni.  Este vorba de numai 50 de ocupatii, toate reclamand un nivel de calificare ridicat.  Chiar si cu acel an de experienta (care-i confera 9 puncte din 15 posibile), este greu de atins scorul minim de 63 de puncte daca respectivul nu poseda o diploma post-liceala de doi ani si nu dovedeste cu test un nivel superior de fluenta in engleza sau franceza.  Discutam insa pur ipotetic pentru ca din ianuarie 2015 intra in vigoare un sistem (denumit pompos “express entry”) in care, pe langa criteriile actuale de slectie, va fi necesara de cele mai multe ori si existenta unei oferte de lucru validata de guvern.  Cunoscand rata ridicata de somaj in randul tinerilor canadieni, ma intreb cati angajatori se vor incumeta sa-si incerce norocul cu un strain.  Cat priveste expresia folosita pentru a califica noul program, va fi vorba de “express entry” (procesare in 6 luni) numai dupa ce dosarul completat on-line de catre candidat va fi starnit interesul unui angajator sau va fi considerat eligibil de catre CIC datorita unor calitati exceptionale ale respectivului.  Pana in acel moment informatiile vor zace in baza de date a CIC pe timp de doi ani, dupa care vor fi sterse din sistem.

La randul sau, pentru a nu se dezice si a tine pasul cu ispravile fostului sau departament, dl. Jason Kenney fost ministru al Imigratiei si actual ministru a muncii (Employment and Social Development Canada – ESDC) a denuntat de curand folosirea programului “Live-in Caregivers” (destinat angajarii personalului domestic de ingrijire a copiilor, batranilor si celor handicapati) ca o “forma mascta de reintregire a familiei” si a promis ca, impreuna cu colegul Chris Alexander, sa procedeze la o restructurare masiva a programului in toamna ce vine.  Nu se prea intelege de ce aducerea unor rude apropiate pentru a avea grija de copii si de cei in etate ar putea sa deranjeze Guvernul, afara numai daca nu cumva “reintregirea familiei” ar fi devenit fara s-o stim o activitate subversiva care trebuia curmata cu desavarsire.

 

In loc de concluzie, prefer sa citez partea finala a editorialului susamintit aparut in Toronto Star:

“Din partea unui guvern care a abolit asistenta medicala pentru refugiati, a diminuat continutul notiunii de cetetanie pentru imigrantii naturalizati si a erodat mult laudata si indelungata noastra orientare catre reunificarea familiilor si catre alte politici de imigrare cu rezonanta umanitare, aceasta ultima schimbare nu trebuie sa ne surprinda.  Nu inseamna ca fiind previzibila masura este cu mai putin rusinoasa.  Si astfel, am inchis poarta inca un pic, am devenit mai putin ospitalieri si mai putin saritori la nevoie.  Toate acestea  de dragul unei abstractii periculoase si ilogice: falsa ideie, care domina din ce in ce mai mult politica noastra de imigratie, ca oamenii pot fi redusi la simple unitati economice.”

Share