10 OCTOMBRIE 2013: MINISTERUL IMIGRATIEI DIN QUEBEC INTRODUCE TESTELE LINGVISTICE SI PENTRU OAMENII DE AFACERI

10 OCTOMBRIE 2013: MINISTERUL IMIGRATIEI DIN QUEBEC INTRODUCE TESTELE LINGVISTICE SI PENTRU OAMENII DE AFACERI.

Se știe că de mai mulți ani candidații din categoria „travailleurs qualifiés” (care este practic singura categorie în care depun dosare românii) sunt obligați să prezinte rezultatele unor teste lingvistice dacă vor să primească puncte pentru factorul „connaissances linguistiques” (şi de regulă n-au încotro, pentru că altminteri nu obțin punctajul minim).  Incepând din august 2013 pretențiile s-au ridicat substanțial, întrucât nu se mai acordă puncte la acest factor decât dacă testele demonstrează un nivel egal sau superior celui intermediar-avansat (B2 pe scala standardelor europene), iar aceasta regulă se aplica retroactiv tuturor dosarelor la care nu începuse examenul preliminar în momentul publicării ei[1].

Invocând necesitatea de a asigura uniformitatea de tratament, MICC (Ministerul Imigrației și Comunităților culturale din Quebec) a introdus pe 10 octombrie 2013 o regulă similară și pentru oamenii de afaceri: investitori, antreprenori și liberi profesioniști (sau PFA cum sunt cunoscuți aceștia din urma în România).

Intrucât aceste categorii de imigraţie sunt practic totalmente ignorate de amatorii de imigraţie din România, o scurtă prezentare a caracteristicilor fiecăruia este credem binevenită, mai ales în contextul reducerii constante a posibilităţilor de imigraţie în Canada, prin introducerea progresivă a unor restricţii cum sunt listele tot mai scurte de ocupaţii şi plafoanele anuale tot mai restrânse impuse celor care nu dispun de oferte de lucru validate de Guvern, ca să nu mai vorbim de nivelul tot mai ridicat al cunoştinţelor lingvistice impus candidaţilor[2].

Liberii profesionişti (les travailleurs autonomes) sunt cei ce pot dovedi cel puţin doi ani de activitate profesională pe cont propriu şi fonduri de instalare de cel puţin 100 de mii de dolari dobândite în mod licit; în afară de aceste condiţii minime, candidaţii respectivi trebuie să acumuleze şi un număr minim de puncte care se calculează în funcţie de vârstă, studii, experienţă, cunoştinţe lingvistice, fonduri disponible etc.  In sistemul Quebecului nu există vreo restricţie privind natura activităţii profesionale (cum se întâmplă în sistemul federal, unde numai artiştii, sportivii şi fermierii pot depune dosare în această categorie), astfel că pot candida ca travailleurs autonomes medicii, avocaţii, dentiştii, contabilii, tâmplarii, zidarii etc.  Pentru a fi acceptat, un liber profesionist (self-employed în engleză) trebuie să acumuleze un total de 44 de puncte dacă este celibatar, sau de 51 de puncte dacă este căsătorit (în care caz se iau în calcul şi caracteristicile soţului).  De menţionat că pentru o experienţă profesionala de 5 ani respectivul primeşte 16 puncte, alte 10 dacă nu a depăşit 38 de ani şi 10 puncte pentru studii universitare, iar o avere de 200 de mii de dolari îi aduce şi ea 6 puncte.  Cine cunoaşte modalitatea de atribuire a punctelor pentru „travailleurs qualifiés” îşi dă lesne seama cât de dezavantajaţi sunt aceştia prin raport cu liberii profesionişti.

Antreprenorii sunt cei ce dispun de cel puţin 300 de mii de dolari, au cel puţin doi ani de experienţă în managementul unei firme şi a) optează pentru achiziţionarea unei firme deja existente în Quebec, sau b) prezintă un proiect de afacere pe care intenţionează să o demareze în Quebec; în ambele variante există criterii precise pe baza cărora funcţionarii MICC analizează şi aprobă operaţia respectivă.  Punctajul total pentru acceptarea dosarului este de 50 pentru varianta a şi de 60 pentru varianta b.

In sfârşit, investitorii (categorie dominată de chinezi[3])  trebuie sa dispună de o avere de cel puțin 1,6 milioane de dolari dobândită în mod licit (sunt exceptate donaţiile primite cu mai puţin de 6 luni de la depunerea dosarului), să investească 800 de mii într-un fond special administrat de Guvern și să poată dovedi cel puţin doi ani de experienţă: a) în managementul unei firme industriale, comerciale sau agricole, sau b) în gestiunea unei firme profesionale (de ex. un cabinet dentar,  sau o firmă de avocatură, ori de arhitectură etc.) cu cel puţin alţi doi participanţi în afara candidatului, sau c) în conducerea unui organism guvernamental.  Pragul de trecere este stabilit la 40 de puncte, din care numai investiţia reprezintă 25.

Până la 10 octombrie 2013, candidații oameni de afaceri puteau să-și demonstreze cunoștințele lingvistice prin discuția din cadrul interviului de selecție.  De acum încolo, n-o pot face decât prin teste aprobate de MICC, si anume TEF, TCF si DELF sau DALF pentru franceză şi IELTS pentru engleză.  Reamintim  însa că maniera în care se socotește punctajul pentru oamenii de afaceri diferă substanțial de cea impusă candidaților „de rand”, care vin în Quebec să se angajeze ca salariați, nu ca să-și deschidă vreo afacere.  Rezultatul este că nu toți candidații oameni de afaceri au nevoie de puncte pentru cunoștințe lingvistice pentru a fi acceptați.  Cu titlu de exemplu, un candidat antreprenor în vârsta de pană la 45 de ani, absolvent de facultate și care satisface cerințele de avere și experienţă în afaceri, nu are nevoie de niciun punct pentru cunoștințele lingvistice ca să atingă scorul de acceptare.

Cât despre investitori, cele 40 de puncte le obţine orice candidat care îndeplineşte condiţiile minime mai sus expuse şi nu a depaşit vârsta de 47 de ani.  Dacă însă demonstrază în plus, pe bază de test, un nivel intermediar-avansat la limba franceză, li se garantează dreptul de a depune încă dosarul în pofida faptului ca plafonul de 1750 de dosare pe anul în curs a fost deja completat[4].

O ultimă remarcă: prevederea privind obligativitatea testului la oamenii de afaceri nu se aplică retroactiv, ceea ce-i avantajează în mod vădit, dar arunca în același timp și o umbra de îndoiala asupra intenției declarate a MICC de a asigura un „tratament uniform” pentru toți candidații din categoria imigranților economici.  Poate pentru a atenua aceasta discriminare, a fost recent introdusă pentru „les travailleurs qualifiés” instituția „francizării” despre care am scris în articolul anterior.  Intre timp, MICC a distribuit practicienilor autorizaţi din domeniul imigraţiei o scrisoare care confirmă această ipoteză, dar încă nu explică discriminarea operată prin raport cu oamenii de afaceri.  Iată, în încheiere,  ce putem citi în această scrisoare (fără comentarii):

« Madame,

Monsieur,

Le gouvernement du Québec et la ministre de l’Immigration et des Communautés culturelles ont  procédé à des modifications réglementaires qui sont entrées en vigueur le 1er août 2013.

………………………………

À la suite de ces changements, quelques candidats ayant présenté leur demande d’immigration avant le 1er août 2013 ont exprimé leur crainte que leur demande soit refusée en raison de l’application de ces nouvelles règles. Bien que nous soyons sensibles, ces changements sont un outil qui permettra au Ministère  d’accroître la connaissance du français chez les nouveaux arrivants et de sélectionner des candidats qui répondront encore mieux aux besoins du  marché du travail.

………………………………………………….

À la suite de l’entrée en vigueur des nouvelles exigences linguistiques et dans un souci d’équité, le Ministère a décidé d’accorder un délai pour atteindre le niveau de français exigé à certains candidats dont l’examen préliminaire de la demande présentée avant le 1er août 2013 n’avait pas commencé. Ces derniers auront donc une période  additionnelle pour parfaire leurs connaissances linguistiques et ainsi augmenter leur chance d’obtenir un certificat de sélection du Québec (CSQ).

……………………………………..…………..

Dans ce contexte, nous comptons sur votre collaboration afin de relayer auprès de vos clients l’information sur les retombées positives (sic) de ces changements mis en vigueur le 1er août dernier. »



[1] Examenul preliminar nu începe în momentul depunerii dosarului, şi nici atunci când solicitantul primeşte de la MICC confirmarea înregistrării, ci atunci când un funcţionar de imigraţie începe efectiv să examineze actele din acel dosar, ceeace se poate produce la câteva luni bune după momentul înregistrării.

[2] Reamintim că, spre deosebire de sistemul de selecţie al Quebecului, la care testele lingvistice sunt necesare numai în măsura în care punctajul de trecere nu poate fi altfel acumulat, în sistemul federal testele lingvistice sunt obligatorii si eliminatorii (dacă rezultatele sunt inferioare nivelului intermediar-avansat, adica nivelul 7 CLB-Canadian Language Benchmarks).

[3] Ceeace a determinat Guvernul Quebecului ca la plafonul anual de 1750 de dosare, să impună un sub-plafon de 1200 de dosare acceptate la înregistrare de la cetăţenii unei singure tări.

[4] Reamintim că la celelalte doua categorii de oameni de afaceri există un plafon comun de 500 de dosare, despre care încă nu se știe dacă a fost completat sau nu, dar nu este prevazută nici o excepție bazată pe nivelul de franceză, ca în cazul investitorilor.

 

 

Share