NOUTATI DIN IMIGRATIE: SI BUNE SI RELE!

NOUTATI DIN IMIGRATIE: SI BUNE SI RELE!

Cresterea numarului de imigranti. Suspendarea sponsorizarii parintilor

Saptamana care a trecut a fost extrem de bogata in masuri menite sa schimbe fata Imigratiei canadiene.  Si, dupa cum se arata, acesta este numai inceputul; dl. Jason Kenney, ministrul Cetateniei, Imigratiei si Multiculturalismului pare pus pe fapte mari, si are toate sansele sa reuseasca, tinand seama de pozitia sa in sanul Partidului Conservator si de recenta victorie in alegeri a acestui partid, care a obtinut in mai trecut mult ravnita majoritate in Parlament.

Sa incepem cu cele pozitive.  La 2 noiembrie 2011 Departamentul Imigratiei din CIC (Citizenship and Immigration Canada) a facut cunoscuta intentia Guvernului canadian de a include o noua categorie de imigranti in Federal Skilled Workers Class (pe scurt FSW), si anume: doctoranzii care studiaza la una din universitatile canadiene.  Se are in vedere acceptarea a cate 1000 de studenti incrisi la doctorat in fiecare an, cu conditia ca acestia sa fi urmat programul respectiv pe durata a cel putin doi ani si sa participe in continuare in mod activ la acel program.  Nu se prevede nici o alta conditie pentru obtinerea statutului de rezident permanent, cum li se cere celorlalti skilled workers, respectiv test de cunostinte lingvistice, experienta profesionala, ocupatie inclusa pe vreo lista, fond de instalare etc., pornindu-se de la ideia ca respectivii doctoranzi nu vor fi avut nici o dificultate sa indeplineasca criteriile obisnuite de selectie pentru clasa FSW o data studiile incheiate.  Noua procedura a intrat in vigoare pe 5 noiembrie a.c. si se aplica nu numai doctoranzilor aflati inca la studii, ci si celor care au obtinut diploma de doctor in ultimele 12 luni.  Tinand seama de dificultatile crescande pe care le intampina doritorii de imigratie in Canada din cauza obstacolelor ridicate prin lista restrictiva de ocupatii si plafonul anual de dosare admise la inregistrare (a se vedea articolul de mai jos, afisat pe 24 octombrie a.c.), noua categorie ofera sansa de a eluda aceste obstacole si va ispiti in mod cert pe multi absolventi de studii universitare care se pot astfel inscrie la doctorat la orice universitate canadiana si in orice domeniu de studii, cu certitudinea ca vor deveni rezidenti permanenti canadieni in urmatorii doi ani (plus cele cateva luni necesare pentru procesarea dosarului); este adevarat ca au de platit taxe scolare considerabile, dar se pot intretine singuri pe durata studiilor deoarece au dreptul sa ceara permise de munca, paralel cu inscrierea la doctorat.

Chiar de a doua zi dupa anuntul de mai sus, Departamentul Imigratiei a publicat si cifrele planificate pentru anul 2012 privind numarul total al imigrantilor ce vor fi admisi in clasa FSW, respectiv categoria de imigranti prin care ajung in Canada majoritatea imigrantilor. Si aceasta este o veste buna, deoarece noile cifre sunt sensibil mai ridicate prin raport cu cele din 2011, respectiv intre 55 si 57 de mii, fata de cca. 47 de mii in anul ce se va incheia in curand.  Aceasta crestere este pusa de CIC pe seama succesului obtinut pana in prezent in reducerea inventarului de dosare ce se acumulase de-a lungul anilor, mai inainte ca Departamentul Imigratiei sa introduca masurile restrictive sus-pomenite. De asemenea, CIC s-a simtit incurajat de faptul ca, la un sondaj de data recenta, s-a constatat ca 89% din imigrantii sositi prin programul FSW isi gasesc de lucru sau isi pornesc propriile afaceri in primii trei ani dupa sosirea in Canada; in plus, 95% din angajatorii chestionati au declarat ca salariatii veniti prin acest program le confirma si chiar le depasesc asteptarile.

De mentionat ca, in paralel cu CIC, care administreaza Imigratia canadiana la nivel federal, a dat publicitatii propriul plan de imigratie pe 2012 si Ministerul Imigratiei si Comunitatilor culturale din Quebec.  Cifrele publicate intereseaza in mod deosebit pe doritorii de emigrare din Romania, care in ultimii ani au ignorat avantajele sistemului federal de selectie si s-au indemnat unii pe altii sa depuna dosarele numai „pe partea franceza”.  Asadar, pe 1 noiembrie 2011, doamna ministru Kathleen Weil a anuntat ca in 2012, din totalul de aproximativ 51 pana la 53 de mii de imigrati, Quebecul va accepta intre 35.600 si 37.400 de „travailleurs qualifiés” (echivalentul quebecoaz al FSW), un plafon usor inferior celui prevazut pentru anul in curs, cand se asteapta sa imigreze pana la 37.500 de persoane in aceasta categorie.

„Bomba” saptamanii trecute o constituie insa suspendarea pe cel putin doi ani a primirii cererilor de sponsorizare pentru parintii si bunicii cetatenilor si rezidentilor permanenti canadieni.    Asadar, toti  cei ce nu au apucat sa inregistreze asemenea cereri pana pe data de 5 noiembrie 2011, vor trebui sa astepte cel putin pana la 4 noiembrie 2013 ca sa mai porneasca un asemenea demers, iar cei ale caror dosare ajung la autoritati dupa aceasta data, le vor primi inapoi.  Aceasta masura este justificata in comunicatul CIC de inventarul excesiv de dosare din categoria respectiva acumulat de-a lungul anilor, care obliga autoritatile de imigratie sa se concentreze asupra dosarelor existente si-i impiedica sa mai primeasca altele noi, ca sa nu mai prelungeasca timpul de asteptare a celor aflati deja „la coada” (care in prezent asteapta mai mult de patru-cinci ani).  Daca ne gandim insa ca aceleasi autoritati nu au nici o dificultate in a procesa cererile de sponsorizare a sotilor si copiilor in interval de cateva saptamani, ne duce mintea la o explicatie mai simpla, si anume lipsa de entuziasm a Guvernului canadian fata de o categorie caree nu produce, in schimb provoaca cheltuieli considerabile cu serviciile sociale si asistenta medicala.  Ca mai toate stirile proaste, suspendarea sponsorizarilor a fost anuntata la coada unei liste de masuri „pozitive”, in contextul unui „Plan de actiune pentru reunificarea mai rapida a familiilor” dat publicitatii pe 4 noiembrie 2011 (mai toate stirile de acest gen apar vinerea, de ce oare?).  Printre aceste masuri pozitive se numara introducerea unei vize valabile pe timp de 10 ani pentru parintii si bunicii cetatenilor si rezidentilor permanenti canadieni, in virtutea careia beneficiarii pot ramane in Canada pana la doi ani la fiecare intrare, fara sa fie nevoie de prelungirea vizei de sedere.  Suna frumos, dar comunicatul mai adauga un mic amanunt: pentru a obtine viza, solicitantii respectivi trebuie sa probeze ca descendentii lor din Canada au venituri suficiente ca sa-i intretina (calculate pe baza unui barem ce urmeaza sa apara) si, mai ales, sa depuna la dosar dovada ca au cumparat o asigurare medicala privata pentru cel putin un an.  Nu se mentioneaza ce se va intampla daca respectivii nu au destui bani sa cumpere o asemenea asigurare, dar este de presupus ca o durata de asigurare mai scurta fie va reduce in mod corespunzator si durata vizei parintilor sau bunicilor, fie ii va obliga sa ceara vize „de drept comun”, cum existau si pana acum.  De asemenea, noua „super viza” (cum o denumeste chiar comunicatul CIC) reclama trecerea unui examen medical, ceeace va prelungi procesarea pana la cca. opt saptamani.  Vom continua sa va tinem la curent pe masura ce se vor publica instructiunile de aplicare a acestor masuri.  Suspendarea sponsorizarilor va avea si un efect pozitiv pentru cei ale caror dosare se afla in prezent in procesare: se vor solutiona mai rapid, deoarece centrele de procesare si sectiile de vize au primit o cota sporita pentru 2012, respectiv de 25 de mii de dosare, prin raport cu numai 15.500 in 2011.

Pentru a incheia capitolul de stiri recente, iata ce putem citi in numarul din 4 noiembrie al cotidianului National Post: la aeroportul „Lester Pearson” din Toronto se inregistreaza in medie cate 50 de cereri pentru statutul de refugiat pe zi (ajungandu-se si la 110), depuse de cetateni maghiari, in imensa majoritate romi.  Rezultatul este ca 75% din cererile depuse in 2011 pentru obtinerea statutului de refugiat au apartinut cetatenilor maghiari, care din acest punct de vedere se situeaza pe primul loc, urmati de chinezi, cu modestul procent de 14%.  Ne putem astepta de aceea in curand la reintroducerea vizelor de vizitator si pentru cetatenii Ungariei, tocmai in mometul cand Cehia si Romania ameninta sa blocheze ratificarea tratatului de liber schimb intre Canada si Uniunea Europeana pentru refuzul Canadei de a desfiinta vizele de vizitator si pentru cetatenii acestor tari.

Share

TESTE OBLIGATORII DE CUNOSTINTE LINGVISTICE PENTRU QUEBEC

In urma cu mai bine de un an am anuntat la aceasta rubrica intentia Ministerului Imigratiei si Comunitatilor culturale (MICC) din Quebec de a introduce teste obligatorii de cunostinte lingvistice pentru candidatii din categoria « travailleurs qualifiés ».

La 5 decembrie 2011 aceasta intentie a fost pusa in practica.  Toate dosarele ce se trimit spre inregistrare dupa aceasta data trebuie sa includa rezultatul unui sau unor teste acceptate de MICC.  Dosarele ce au fost trimise inainte de 5 decembrie si ajung la cateva zile dupa intrarea in vigoare a noii masuri vor fi inregistrate, dar titularii vor primi o notificare prin care li se va pune in vedere sa transmita rezultatele de test in interval de cateva luni.

Daca cei ce depun dosarele dupa 5 decembrie a.c. pot obtine punctajul necesar pentru a trece prin cele trei filtre de selectie numai cu test de limba franceza, nu va fi nevoie sa treaca si testul de limba engleza.  De retinut ca in cazul cuplurilor se puncteaza ambii soti la franceza, dar numai titularul la engleza.  Numai cine declara expres ca nu doreste sa i se calculeze punctajul pentru cunostinte lingvistice este scutit de testare, dar este practic imposibil sa se obtina punctajul necesar fara a se atribui puncte si pentru cunostintele lingvistice.  Cu titlu pur informativ, titularul de dosar poate obtine maximum 16 puncte la limba franceza si 6 pentru engleza, iar sotul sau sotia poate obtine maximum 6 puncte, numai pentru franceza (engleza nu se ia in calcul pentru „dependent”).

Nu este nevoie sa mai subliniem cat de important va fi de acum incolo ca cei ce se decid sa depuna dosare „pe partea franceza”, sa poata calcula cu precizie de cate puncte au nevoie la cunostinte lingvistice pentru a obtine punctajul minim de trecere.  Or, chestionarul de auto-evaluare din situl MICC nu este construit de asa maniera incat un asemenea calcul sa fie posibil.  Concluzia care se impune: cine doreste sa stie la ce test(e) sa se inscrie, are nevoie de asistenta profesionala calificata pentru a face calculul respectiv.   Pentru exemplificare si tot cu titlu pur informativ, punctajele difera dupa cum este vorba de celibatari sau de persoane casatorite.  Un celibatar trebuie sa „sara” mai intai peste pragul de 42 de puncte intitulat „seuil éliminatoire d’employabilité” (50 pentru un cuplu), apoi peste „seuil de passage à l’examen préliminaire” (49 si respectiv 57 de puncte) si, in sfarsit, peste „seuil de passage en sélection” de 55 de puncte pentru un celibatar si de 63 pentru un cuplu.  Este de la sine inteles cã, luand de exemplu celibatarul, la un minim de 55 de puncte necesare pentru aprobarea finala, a primi sau nu 22 de puncte pentru cunostintele lingvistice poate reprezenta diferenta intre succes si dezastru.

Testele recunsocute de MICC sunt IELTS pentru engleza (la care se iau in considerare numai notele obtinute pentru „speaking” si „listening” si urmatoarele teste pentru franceza: TEFàQ si TCFQ care sunt anume concepute pentru emigrarea in Quebec, precum si TEF, TCF, DALF si DELF, la care, de asemenea, se iau in calcul numai notele pentru cunostinte orale.

De mentionat ca, din ratiuni de echitate, toti candidatii care depun dosare pentru Quebec trebuie sa treaca testele respective, chiar daca sunt nascuti si scoliti in tari de limba franceza si, respectiv, engleza.

Masura introdusa pe 5 decembrie 2011 va genera desigur cheltuieli suplimentare, dar va avea si consecinta extrem de favorabila cã, cel putin pentru dosarele in care s-au depus toate documentele necesare, se vor convoca interviuri numai in cazuri exceptionale, asa cum de altfel se intampla cu majoritatea dosarelor depuse „pe partea engleza”, adica in sistemul federal de selectie, care a introdus testele obligatorii inca din 2002.  Nu intamplator, aceasta masura s-a adoptat in ajunul desfiintarii birourilor teritoriale ale MICC (inclusiv a BIQ Viena) si al concentrarii procesului de selectie la nivel central, respectiv la sediul din Montreal al MICC.  Incepand din aprilie 2012, ori de cate ori va fi necesar un interviu, o echipa speciala se va deplasa de la Montreal in tara de care apartin candidatii respectivi, ceeace ar provoca cheltuieli considerabile daca asemenea interviuri s-ar programa pentru majoritatea dosarelor, ca pana in prezent.

Share